Cineva

Stăteam şi mă gândeam odată la ce îmi spunea mama: "să înveţi mamă, că pentru tine înveţi, să ajungi om mare". Cât de adevărat... Doar că să înveţi nu e de ajuns ca să ajungi om mare. Poţi să ai 10.000 masterate şi ce mai vrei tu dacă nu ai şi ceva pe interior parcă tot degeaba. Eu nu am învăţat, nu m-am "omorât" cu cartea, nu din prostie ci din lene. Dar îmi place sa cred că am acumulat ceva experienţă în ale vieţii. Mă uit la unii oameni care "au învăţat" si constat cât de goi sunt pe dinauntru. Nu au nici un Dumnezeu, doar banul contează. Ar fi în stare să îşi vândă şi părinţii dacă asta ar aduce un venit substanţial. Merită oare să înveţi pentru a accede la o lume care este plină de murdărie, de trădare şi invidie ? Merită oare să înveţi pentru a accede la o lume laşă, rece, plină de războaie ale banilor şi plină de ură ? Aduce el statutul căpătat odata cu învăţătura siguranţa că vei mai fi acelaşi om dinainte de a învăţa ? Să învăţăm ca să accedem la o lume a banului sau să nu învăţăm pentru a ne păstra puritatea ? Desigur, a învăţa îţi ofera o educaţie pe care - folosind-o - poti să faci diferenţa între bine şi rău. Dar oare câţi dintre "cei educaţi" mai sunt azi "oameni" ? Câţi intelectuali adevaraţi mai sunt azi ? Banul este ceea ce oferă sens vieţii multora. Normal ar fi ca sens să ofere Dumnezeu ci nu banul. Dar ciudate sunt alegerile noastre, ale oamenilor...