Bosch, Rubens, Bouguereau, Mucha, etc

Pe lângă "sutele de mii" de minute absolut inutile petrecute în faţa calculatorului pe internet, am descoperit că există şi posibilitatea de îmbogăţire de pe urma acestei "reţele". Am devenit mai curios după ce mi-a "căzut" din întâmplare în faţa ochilor o fotografie a unei picturi a lui Michelangelo. Impresionat de frumuseţea ce mi se înfăţişa, am căutat să găsesc din ce în ce mai multe reproduceri. Bosch îmi era cunoscut cât de cât din vremea când "făceam" teatru, Rubens era o curiozitate (forme rubensiene...) Bouguereau mi-a ieşit în monitor din întâmplare, Raffaello şi Da Vinci au venit ca o urmare firească a Google-ului, Barocci şi Correggio s-au ivit din celelalte căutări, Mucha a fost o descoperire din Praga, etc etc etc...
Hai că până la urmă internetul ăsta nu e chiar atât de nociv cum se zice. E ca în relaţia cu Dumnezeu: beneficiezi de liberul arbitru. De fiecare din noi depinde cum folosim acest arbitru.

Ajunul Craciunului

Cozonac, sărmaluţe, brad, salată de beuf, cârnaţi, lebăr, tobă, cozonac din nou şi toate cele ce fac din ajunul Crăciunului o sărbătoare în sine, toate sunteţi binevenite.
Domnul nostru Iisus Hristos s-a nascut.
Sărbători fericite tuturor!

Sex

Stăteam într-una din zilele trecute de vorbă cu cineva şi a venit vorba despre sexualitate. Cei care mă cunosc ştiu că acesta este unul dintre subiectele mele preferate la capitolul "discuţii". Nu am putut totuşi să nu remarc stânjeneala din discursul interlocutorului meu, jena că discută despre ceva atât de natural. Se pare că a discuta este - undeva în percepţia genrală - egal cu a face. Nu discut, pentru că se poate zice că astfel îmi înşel nevasta/soţul. Nu zic nimic (evident, era vorba de chestii generale, chestiile din intimitatea fiecăruia e foarte bine să rămână acolo) de frică să nu fiu catalogat în felul X sau Y. Fuga asta de acest ultim tabu adevarat al umanitaţii este ridicolă în accepţiunea mea. În mod natural mă gândesc că oamenii care sunt atât de puţin deschişi catre dialog (atât de intelectual cât poate fi un dialog despre sexualitate) sunt şi puţin deschişi către a-şi trăi viaţa erotică aşa cum "trebuie". Şi asta îi poate face tare nefericiţi fără să ştie. Refuz totuşi să înţeleg un lucru: de ce copiii pot vedea ştirile de la ora cinci, în care violenţa de limbaj şi cea vizuală este întâlnită la tot pasul şi nu pot vedea doi oameni care fac dragoste, care se iubesc şi care împlinesc - până la urmă - o poruncă divină (creşteţi şi vă înmulţiţi)...

Şmecheria

Ahhhh, cât urăsc şmecheria !!!! Eu declar sus şi tare ca nu voi fi în veci şmecher. Voi fi pe veci cel mai prost, voi lăsa de la mine numai să nu fiu şmecher. Dacă vreţi merg la notariat şi dau semnatură că urasc şmecheria şi ca nu accept sa fiu şmecher. A fi şmecher implică o adevărată cultură a şmecheriei: trebuie "să îi faci pe fraieri", trebuie "să te descurci", trebuie să "fi mai tare", să ai de toate, nu contează prin ce metode. Dacă fraierii stau şi nu fură şi ei e treaba lor, tu trebuie să fii şmecher şi să te "învârţi" cumva, sa răzbaţi. Eu nu sunt nimic din toate astea şi nici nu voi deveni vreodată. Mai bine sa fiu din randul "fraierilor" decât să fiu smecher. Nu de alta, dar nu am bani de lanţ din ăla gros şi nu imi pot lăsa ungia mare de la un deget sa crească, "că poate am nevoie de ea ca şi şurubelniţă sau mai ştiu eu ce". Nu, nu voi fi în veci din ăia care claxonează la semafor ("hai bă adormiţilor, că vă fac"), nu voi fi dintre cei care arunca ţigarea pe jos ("mi se rupe, ce poate să mi se întâmple"), nu voi fi dintre cei care se "baga în faţă"("taceţi că vă rup pliscu"). Şi ştiţi ceva ? Mă bucur ca nu sunt şmecher !!!!!!!!!!!!

Despre frumusete

Eram zilele trecute pe la serviciu, la un teledon al UNICEF-ului.
Am observat ca oamenii care vin sa faca gesturi frumoase sunt cu mult mai frumosi decat oamenii care fac gesturi urate. Parca ceva din fata lor se schimba, parca totul in jurul lor pare mai luminos, mai pozitiv, parca ei par, fizic, mai frumosi. Un om frumos fizic care face gesturi urate pare - in viziunea mea - hidos, cocosat, ridat. Oamenii care aduc bucurie altor oameni sunt cu siguranta mai frumosi. Si asta nu e doar o constatare din seara cu pricina.
Doamne cati oameni frumosi cunosc... Dar si ridati din astia...

Ariel si alte alegeri...

Ma uitam zilele astea la campania electorală. Partidele trimit la tvr casete editate de ei cu imagini în care apar liderii lor, care candidează pentru mai ştiu eu ce post. Ce pot să zic, am avut un deja vu. Totul era ca pe vremea lui Ceausescu: limbaj de lemn, imagini cu liderii fericiti, etc. Ba chiar mi se spunea într-un clip al PD-L ca "satenii, de bucurie (ca ei si-au lansat cadidatii) au incins o hora în care au invitat şi pe viitorii consilieri locali". Oare cine se ocupă de comunicare acolo ? Cine e redactorul acestei glume ? Se mai păcăleşte vre-un partid că mai punem botul la aşa ceva ? Chiar nu îşi dau seama că sunt penibili ?
Eu sincer sa fiu nu am vazut pana acum reclama la detergent care sa ma impresioneze si sa ma determine sa cumpar acel produs. Ariel a fost ales empiric, din experienta mamei; nu am facut altceva decat sa incerc si eu si sa aleg daca "raman" la Ariel.
Pe acelasi rationament merg si cu campania electorala. Vreau sa vad si eu o campanie care sa ma impresioneze, sa vreau sa votez altfel de cum votez de fel (PNL), vreau sa fiu impresionat, vreau sa fiu convins. Inutil, nu voi avea - se pare - aceasta satisfactie. Campanii de genul "uite ce nu s-a facut si voi face eu" sunt omniprezente. PC-ul si PIN-ul fac chiar din asta motorul lor in aceasta campanie. PD-L spune ca daca mai erau la guvernare si acum, tara era ca o floare (ofilita, nu?), PNL-ul sustine ca ei au vrut sa faca ceva dar nu au putut ca nu au toate parghiile, PSD-ul este macinat de lupte interioare si mesajele sale sunt palide, de genul noi ne-am schimbat si venim sa va guvernam catre prosperitate. Pacat este ca un partid atat de important pentru tara asta este distrus de luptele interne. Desi liberal de convingere, consider ca la stadiul actual al Romaniei cea mai buna guvernare este de stanga, doar daca s-ar face una adevarata, nu una Nastasiana. Tarile nordice au guvernare de stanga de peste 50 de ani. Ba chiar, in Danemarca, sunt niste masuri de protectie sociala care mie mi se par de basm, ce par imposibil de pus in practica oriunde. Si totusi ele exista (povestite de cineva care a stat acolo).
Deci, ce-mi ramane de facut ? Sa fac ca la Ariel ? Sa incerc si altceva doar ca sa vad daca ceea ce aveam eu era bun ? Sa imi iau Bonux ? Si daca rufele mele vor fi doar mai parfumate si deloc mai curate, ba chiar mai murdare ca inainte ? Oare nu este telul meu sa am rufele curate si parfumate ?

Despre politica

Stateam si ma gandeam zilele astea, oare cu ce a gresit tara asta de are asa politicieni... PSD a furat de nu mai stie cat, liberalii isi vad de treaba lor si de afacerile din care omul de rand este exclus, CDR-ul platea polite, etc. Oare nu e nimeni capabil sa se gandeasca si la tara asta, sa se apuce de treaba, sa dea "drumul" la autostrazi si alte investitii ???? La un moment dat am crezut ca omul asta e Basescu, doar ca dupa cateva luni am constatat ca de fapt omul avea alta treaba: sa isi dea casa in Mihaileanu, sa ii dea lui Constanda un parc, sa se certe cu Tariceanu, sa distruga partidele concurente, sa injure ziaristii si pe cei care nu ii sufla in ciorba, etc. Mare dezamagire pe tara asta, pe oamenii buni pe care-i are...

Despre rautate

Nu mai pot. Credeam ca prostia este omniprezenta in lumea asta, acum incep sa cred tot mai des ca de fapt e vorba de prostie si rautate. Ma intrebam, oare rautatea asta e in noi, in fiecare ? Oare Thanatos (iubirea de moarte) sa fie atat de prezenta printre noi ? De ce oare simt unii nevoia sa ii umileasca pe ceilalti ? Oare pentru ca pot ? Hmmm, chiar azi am vazut destule rautati cat pentru 30 de zile. Faza e ca nu inteleg ce castiga raii.