Despre comunişti şi despre noi

Mă gândeam la un moment dat că Ceauşescu e posibil să ne fi blestemat... Nu zic că pe vremea lui se trăia mai bine, nu zic că e bine să ne întoarcem la comunism (care, fie vorba între noi, teoretic este o soluţie onorabilă pentru ceea ce se întâmplă azi pe mapamond), nu zic că eroii noştrii au murit degeaba în '89, dar haideţi să facem o comparaţie:
- înainte aveam 4 - 5 sacoşe din pânză cu care mergeam la piaţă, de unde cumpăram produse "mai storcite, nu ca afară", ziceam ca e nasol comunismul ăsta. Apoi a venit revoluţia şi ne-am "modernizat", cumpărăm în pungi de plastic, mere frumoase - ca afară - dar fără gustul ăla din copilărie, dar ce bine e în capitalism. Toate produsele parcă sunt din plastic, frumos aşezate de un marchandiser pe rafturi; sunt victima publicităţii şi destul de rar cumpăr din decizia mea. Am fost convins prin publicitate de valoarea Arielului, de cât de bun e Pantene, etc. Colac peste pupăză, acum trebuie să revin la sacoşa din rafie (asta e mai frumos colorată, trebuie să recunosc) sau la cea din material textil, mai ales dacă vreau să fiu "la modă", sa fiu ECO, etc.
- zicea unul din copiii lui Ceauşescu la un moment dat: "vouă o să va ia 50 de ani să zugrăviţi ce a construit tata in 10". "Aiurea - îmi zic - las' c-o să vezi tu". Acum câteva zile ascultam City FM şi cineva de pe acolo făcea revista presei. Pomenea că după începerea programului de reabilitare, au fost terminate numai 3 (!!!!!!!!!!!!!!) blocuri. 3 ? Asta în cât timp ? Aha... Fântânile de la "Unirii" abia acum se aduc şi ele la un minim standard de curăţenie, cred că în 2 luni nu o să mă mai doară ochiul când o să trec pe acolo, că noroiul în care au zăcut 20 de ani...
- Deşi sunt liberal ca şi convingere politică, cred totuşi că (şi aici poate că o să consideraţi că sunt exagerat) comuniştii au procedat bine ţinând "la respect" pe toată lumea; acum e libertate, iar unii dintre cei care ţin frâele naţiunii sunt la nivelul uor infractori de drept comun. Auzim des de ţepe şi tunuri date ţării, incompetenţa e la loc de cinste (trebuie să cunoşti pe cine trebuie şi să dai un telefon dacă ai probleme), statul de drept nu mai există. Mafia şi-a făcut deja împărţirea teritoriului, ungurii îţi fac de cap în Harghita şi Covasna, infractorii de drept comun nici măcar nu se se mai ascund (oricum ies in 10 luni, chiar şi dacă au condamnări de crimă, cu sentinţe grele), şi aşa mai departe. Omul onest, ca mine sau ca tine nu mai are şanse să îşi cumpere un apartament. Prost ar fi să îşi cumpere 2 camere în Bucureşti; cu banii ăia achiziţionează cu succes o vilă (VILĂ !!!!) în Bahamas, Florida, Monte Carlo, Paris, etc. Si au apă caldă tot timpul - if you know what I mean... Înainte te treceai pe o lista şi statul comunist îţi dădea casă, că era "epoca de aur". Acum... Cum să strâng bani din moment ce 80 procente din salariu mi se duc pe cheltuielile lunare ??
- Cică pe vremea comuniştilor se făcea propagandă, acum nu. Am râs nitel. Atunci îi spunea propagandă, acum i se spune manipulare. E exact acelaşi lucru. Treaba comuniştilor era să ne convingă că orânduirea socialistă este cea mai bună organizare posibilă. Treaba manipulatorilor de opinie din zilele noastre este să te convingă de oportunitatea alegerii candidatului X sau Y. Diferenţa constă în raportarea persoană - societate. Desigur, exista atunci un cult al personalităţii, un cult al preşedintelui. Dar azi nu aţi observat nici o manifestare de genul acela ?
Poate, dacă statul comunist apuca reforma, azi România era un pic altfel: cu datorie externă ZERO, cu fabrici care nu erau vânate pentru terenuri, cu forţa de muncă policalificată a românilor, cu multe altele, Romania era cel puţin unde e China acum. Sau măcar aşa îmi place mie să cred...
Intelectualitatea de la noi stă pasivă şi îşi "trage" banul public prin diferite forme. Păcat, nu credeam că distrugerea comunismului a atins şi pe cei care ar fi trebuit să reziste. Ei nu ar fi trebuit să se lase alteraţi. Poporul român a fost alterat cu forţa, s-a încercat ştergerea memoriei, uciderea istoriei, depersonalizarea individului. Rezistenţa la toate astea trebuia făcută de intelectuali. Puţini au reuşit. Puţini români pot apărea în Memorialul Durerii...