Un subiect care mi-a venit "în cap" după ce am stat de vorbă cu cineva. Câteodată stau şi mă gândesc că o să ajungem să nu mai facem nici un fel de gesturi altruiste faţă de semeni, căci deseori se întâmplă să întâlnim oameni nerecunoscători. Până la urmă, a fi recunoscător nu este un gest de umilinţă - aşa cum în mod eronat este percepţia unora - ci un gest de simplă mulţumire pentru un ajutor care este oferit. Eu nu pot obţine ceva, altcineva ma ajută şi reuşesc; nu e greu să îi zic la final: "mulţumesc, poate că nu reuşeam fără ajutorul tău". Atât. Sau, măcar atât. Nu mi se pare umilitor, greu, înjositor, nebărbătesc sau mai ştiu eu cum. Sau, dacă nu eşti în stare să spui asta, dacă nu eşti în stare să mulţumeşti (aşa ar fi normal conform opiniei mele), măcar nu îi face rău binefăcătorului tău. Poţi să ai o atitudine neutră (deşi e cam aiurea: ăla îţi face bine şi tu nu îi dai bună ziua, dar asta e altă discuţie), nu îl "mânca" de fund, nu îi da în cap când e şi el în nevoi... Nu ţi se cere luna de pe cer, doar să nu raspunzi la bine cu rău. Atât.
Dacă nici asta nu poţi, pe bune că nu meritai atâta atenţie... Tardiv ne dam seama de asta uneori, dar ferice de cei care reuşesc să iasă din "întuneric" şi să se lamurească cum stau lucrurile...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
poate ca uneori facem lucruri si asteptam prea multe in schimb... imi pun si eu intrebarea asta, pentru ca mi s-a intimplat sa fac un gest marunt, de exemplu sa-i imprumut cuiva o carte pe care tot eu m-am straduit sa o recuperez. aici nici nu mai vorbesc de recunostinta, ci de recuperarea obiectului personal, ma multumesc doar cu atit!
RăspundețiȘtergeree trist ca ne gindim la posibilitatea ca ni se poare raspunde la bine cu rau. si ca sintem pusi in situatia de a ne inhiba sentimente si acte pozitive (generozitate, a darui, altruism, a impartsasi etc) din cauza unor reactii nedorite. sintem mult prea influentati de cei din jur, poate ca asta e omul social, traieste si se hraneste din actiuni si interactiuni.
Cu alte cuvinte, facerea de bine e incest!
RăspundețiȘtergereSi cu Aida B sunt total de acord, experienta ne arata ca pentru bunatate sunt sanse serioase sa ti-o iei in freza, dar "daruind vei dobandi", nu?
eu am renuntat la facerea de bine dupa ce m-am tinut de capul unei prietene o vara intreaga sa-si dea examenele, sa nu piarda anul de facultate etc etc si in toamna ce aflu? ca n-a facut nimic! atita energie risipita. de-atunci ofer ajutor numai daca mi se cere.
RăspundețiȘtergereDa, eu nu ma refeream neaparat la o rasplata pe care sa o primeasca facatorul de bine. Pana la urma faci un bine pentru ca iti face si tie placere, nu te obliga nimeni. Total aiurea este faptul ca celui care i se face un bine ii vine aproape de fiecare data sa raspunda cu un gest de rahat. Nu ii cere nimeni recunostinta, dar macar sa nu faca rau celui care l-a ajutat.
RăspundețiȘtergereLa fel e si cu cartea: ti-o dau, fa-ti treaba. Dar daca ti-o cer (deci nu ca o dai tu inapoi asa cum ar fi normal) macar nu ma face sa astept si sa ma rog de tine...