Am mai văzut coadă...

Hmm, mă gândeam zilele astea unde am mai văzut eu coadă în ultimul timp.
- La Teatrul Naţional - bă frate, da' ce coadă, de stăteai o oră şi nu ştiai dacă apuci... Îţi venea să zici "daţi dom-le câte unul ca să ajungă la toată lumea".
- La teatru în general. Trebuie să fii tare norocos ca să reuşeşti să prinzi ceva bilete, astea se vând după 15 minute de la punerea în vânzare.
- La intrarea de la o exoziţie de pisicuţe.
- La Bookfest şi la Gaudeamus. Aproape ca mă miram de puhoi.
- La "Noaptea Muzeelor" - asta am văzut-o la televizor. Unii care au fost spuneau că a fost atâta lume încât au rămas fară aer şi au fost nevoiţi să lase geamurile deschise... Cică era ditamai codoiu.
- La intrarea de la Cerbul de Aur.
- La KFC. Mori de foame la coadă la ăştia...
Mai sunt câteva dar nu mi le amintesc exact în moentul ăsta.

Oricum, e mai bine decât cozile la lapte, ouă, unt, pâine, mălai, zahăr, ulei şi carne. Sau la orice, vedeai o coada te aşezai, aflai după aia la ce stai de la babuţa din faţa ta pe care o întrebai oarecum detaşat, mimând că nu ai înţeles bine: "deci aici se dăăăăăă...". Lungeai niţel "ă-ul" în aşteptarea răspunsului ca să îi forţezi mâna să îţi dea un răspuns mai rapid. "Tacâmuri" - ţi se spunea, moment în care stăteai liniştit, chiar dacă nu mai aveai decât o sută, erau bani suficienti pentru o pungă (că atât "se dădea"). Noroc cu sacoşile alea de doc pe care le cărau părinţii mei după ei. Mai erau şi alea de rafie... Mamă ce înţepau alea. Sau alea cu ochiuri mari tricotate.

Hai că am devenit nostalgic.
Mai bine coadă la cultură decât la mâncare.