Fiind băiet, mergeam la şcoală

Hmmm, stăteam acuşica de vorbă cu o scumpă domnişoară şi evocam (mai mult eu) vremurile trecute când mergeam la şcoală.
Pare ceva destul de îndepărtat dar de care mă leagă foarte foarte multe amintiri foarte plăcute, deşi trebuie să recunosc că nu eram dintre cei studioşi...
Mi-am adus aminte de diriga' mea din generală, "tovarăşa" Voiculescu, de învăţătoarea mea, "tovarăşa" Bălu Mihaela. Pe diriga - profesoară de sport - mi-o amintesc ca fiind o persoană de o candoare deosebită, un om făcut pentru a lucra cu elevii. Învăţătoarea mea era tare tinerică pe atunci, noi am fost prima generaţie de prichindei pe care a învăţat-o carte. Era desigur foarte sexy şi îmi mai aduc şi acum aminte de ţinutele ei; în unele zile lăsa să se ghicească o silueta angelică pe sub hainele comuniste pe care era nevoită să le îmbrace, dar dncolo de "sistem" era - mă repet - foarte sexy. La chimie am "rămas" prima data într-a 7-a, nu mai ştiu cum se numea "tovaraşa", dar ştiu ca avea o figură de femeie dură. A venit mama şi a stat de vorbă niţel cu aia, mi-a tras o chelfăneală ca să mă pun cu burta pe carte, şi asta a fost, mi-a ieşit în cele din urmă 8 pe trimestrul 3, ca să nu rămân pe vară. Bag sama că duduia nu mă avea la ficaţi (pe mine??? eram mai cuminte ca o fată... sau poate de asta, scorpia dracului...) pentru că într-a 8-a am păţit exact la fel... Asta era mic copil, să o vedeti pe doamna ailaltă de sport (că erau două), era cea care îi bătea efectiv pe toţi copii. Tovaraşa profesoară Nedelcu (scris corect, fără greşeli, cu întreaga titulatură :) ). Era responsabilă cu organizarea deplasărilor când mai venea Tovarăşul Todor Jitcov, Herich Honecher şi alţii, că ne duceau cu steguleţe, îmbrăcaţi în pionier să îi întimpinăm veseli pe vizitatori... O ştiau de frică până şi cei care mai apoi au devenit delicvenţi "cu acte în regulă", a se citi cu ani bunicei de pârnaie - să îmi fie iertată expresia. Aveam o frică viscerală de femeia asta, când o vedeam îmi controlam fiecare gest, nu care cumva să o enervez pe dihanie... Cel care cădea în păcat lua un şut (din ăla cu elan...) drept în partea moale dorsală organismului... 3 zile nu cred că mai era logic posibil să facă cineva caca prin acel loc... Waw, profa de fizică, care avea expresii pe care le mai uzitez şi acum. "Te doare? Elevul: rau? Păi ce mă, poate să te doară şi bine"? Sau profa de mate, doamna Popârceanu, o elegantă apariţie care - în ciuda faptului că se apropia de pensionare - mai avea răbdarea să ne dădăcească până învăţam teoremele alea (eram bunicel la geometrie, de fiecare dată îmi ridicam media cu câte un 9 sau un 8). Apoi dirigu din complementară... Bine, acolo aveam 2 zile şcoală şi 3 practică, a se citi mima şi mers la film. Şi profa de UTLM din liceu, era un mare pedagog al sistemului românesc de învăţământ, cred că a ieşit la pensie. Zapan de istorie, tot în liceu. La ăsta era clasa plină, nu ştiu cum făcea, dar orele lui de istorie erau savurate de mai toţi elevii. La facultate îmi aduc aminte de d-na Marica, o tânără - pe atunci - asistent universitar cu un dar rarisim de a explica. Practic nu ne duceam la cursuri, toată lumea venea la seminarii. Desigur, Tudorel Butoi este un geniu, atât al psihologiei judiciare cât şi a tehnicilor de predare ( a "adus" detectorul de minciuni in ţară şi a perfecţionat tehnicile de folosire; cică veneau americanii în vizită de lucru şi luau notiţe, că la ei procentajul era de 35 - 45 % iar la noi de 75 - 80 % infractori care "cădeau" ca urmare a folosirii detectorului). Gândiţi-vă, cursul domniei sale era după o "gaură" de o oră jumate. Nu numai că nu pleca nimeni acasă (mergeam la o bere şi reveneam sau stăteam pur şi simplu de vorbă unii cu alţii) dar veneau studenţi special pentru acel curs (începea undeva la 6 jumate sau aşa ceva). Florian Tănase era şi el un bun profesor, alături de asistenta sa Letiţia Dobranovici, o persoană care a descoperit psihiatria întâmplător la vârsta de 8 ani, vârstă de la care s-a apunat să o studieze. Rar vezi o persoană care să inspire atâta pasiune pentru ceea ce face, aşa cum o fac doamnele Marica şi Dobranovici. Şi doamna de psihosexologie, Diana Vasile... Mulţi din facultate, mulţi din liceu, mulţi din şcoală.
Mulţi, pe care dacă m-aş apuca să îi "povestesc" aici sigur aş face un subiect atât de mare că nu ar avea loc pe o pagină din asta de blog.
Tutror le port acum sinceră recunoştinţă şi respect.