Ce trist am terminat ziua. Începusem promiţător, continuasem fantastic iar pe seară am terminat într-o adâncă tristeţe.
Ştii, când îţi povesteşte cineva despre o chestie, ai tendinţa de a-i transmite imediat un feed-back. Atunci când cineva îţi povesteşte o chestie absolut dramatică despre viaţa sa, vrei să îi transmiţi mesajul ăsta: lasă, nu te descuraja, o sa fie bine. De multe ori încerci să empatizezi cu cel care ţi se destăinuie, ba chiar îi spui că ştii ce ar putea simţi cineva în situaţia X, îi dai un sfat, încerci să îi arăţi o cale de ieşire. De fapt nu ai cum să ştii cum e într-o situaţie X decât dacă te afli în ea.
Pe mine m-a întristat numai vestea unei drame, nu am trăit încă una (mulţumesc Domnului pentru asta). Oare ce ar putea simţi un om care chiar trăieşte o dramă? Ce ar putea simţi un om căruia soarta i-a răpit tot ce i-ar putea răpi? Oare cât să mai reziste? E omenesc să suporţi atâta greutate de unul singur? Ce simte oare un om care îşi cară singur crucea, greaua lui cruce?
Singura raţiune a suferinţei sale este mântuirea. Poate prin suferinţă şi caznă există o şansă ca acest suflet greu încercat să se mântuiască. Mai rămâne ca suferinţa sa să fie închinată Domnului Dumnezeului noastru Cel adevărat, altfel totul e în zadar.
Dragul meu M., sunt alături de tine, chiar dacă de la depărtare!
Dumnzeu să te ajute!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
empatia e o calitate dar si o povara. sau poate e o binecuvantare pentru ca mereu realizezi ca micile tale (a se citi impersonal) 'drame' sunt nimicuri frivole poate, in comparatie cu situatia altcuiva.
RăspundețiȘtergeresincera sa fiu, nu am inteles niciodata - dar poate voi deveni inteleapta - de ce persoanele deosebite, de o calitate umana peste medie - nu au intotdeauna o viata usoara, de ce D trebuie sa ii testeze, sa ii faca sa treaca prin experiente traumatizante, de ce are nevoie de suferinta lor pentru a si-i apropia sau pentru a fi (re)gasit. am vazut multe cazuri in care entitati care anatomic vorbind fac parte din specia 'trestiilor ganditoare' sunt doar niste jivine (nu vreau sa jignesc animalele) fara suflet si fara constiinta dar fericite si implinite in dezumanizarea lor. este drept? o sa spui poate ca asta e vointa lui D, dar eu imi permit sa intreb DE CE?
Mda, initial am vrut sa iti raspund imediat, dar am stat nitel si am reflectat. Banuiesc eu ca ar fi vorba de dihotomia bine - rau in care alegerile sunt foarte bine deimitate. Daca alegi Audi Q5, vila la Vama Veche, vila la Sinaia, casa in Bahamas, situatie materiala buna, operatii esteticem etc, s-ar putea spune ca ai ales ceea ce ti-a oferit Cel Rau.
RăspundețiȘtergereDaca alegi sa daruiesti, sa ajuti, sa plangi, sa suferi, sa iubesti, sa te lupti cu tentatiile si cu nedreptatea, sa Il marturisesti pe Domnul Dumnezeul noastru, probabil ca se va considera ca ai ales ceea ce iti ofera El.
Oamenii care aleg calea cea mai grea sunt cei care sunt rasplatiti la final. Cel care urca Everestul este trecut in cartea cuceritorilor acestui pisc. Cel care alege greaua (aparent) cale a Domnului se vor mantui cu siguranta.
Pentru cei care nu stiu Fericirile...
"Fericiti cei care plang, caci aceia se vor bucura".
uite..k am mai gasit pe cineva care isi intituleaza blogul: banalitati. al meu e banalitati deosebite. ca vreau sa fie mai speciale.
RăspundețiȘtergere