Chiar că suntem o ţară de hoţi

Azi am fost încă odată contrariat de lipsa de simţire a unor oameni care trăiesc pe lângă noi.
Am mai avut discuţii contradictorii cu miliţieni despre faptul că nu este frumos să furi, dar pe bune că uneori chiar mă simt obosit. Culmea, eu îi spuneam miliţeanului că nu e frumos să furi, el îmi spunea că de ce nu, dacă "ieşi mai ieftin"...
Mai nou, exista oferte de mii de euro pentru nişte rapandule de telefoane, ceva Nokia 1100, nişte telefoane vechi, urâte şi fără o valoare de piaţă mare. Adică ar fi ceva de genul 50 RON sau chiar mai puţin - dacă nu ar fi atât de căutate.
Care e faza?
Cu telefoanele astea se clonează carduri, sau are o piesă foarte utilă în această activitate. Omul nostru, miliţianul, îşi freca mâinile de bucurie, căci acasă cică avea vre-o 3 telefoane din astea. L-am întrebat şi eu ceea ce e evident: "bine bine, dar dacă cu telefonul ăsta îţi goleşte cardul"? "Mie, niciodată". Dar cui, sincer asta era întrebarea care mi se plimba prin căpşorul meu sec...
El e cel care ar fi trebuit să semnaleze primul o chestie de genul ăsta, să se agite, să lupte pentru dreptate, pentru siguranţa mea financiară, etc, toate valorile astea în care mă încăpăţânez încă să cred. El, în loc de asta, îmi spunea ceva de genul: "d'aia eşti tu sărac, şi aşa o să mori".
Sincer, cred că aici a avut dreptate 100%.