duminică, 13 septembrie 2009

Democraţie ca în fabule

Stăteam şi mă gândeam zilele astea la o asociaţie din asta de - vezi Doamne - apărare a drepturilor cetăţeneşti şi la modul său de a milita pentru idealurile scrise în statut.
Demult, prin 1990, după primele alegeri de după ieşirea din comunism, poporul român a decis că noii lor lideri sunt cei care au participat mai mult sau mai puţin la victoria Revoluţiei române din 1989. Aştia s-au declarat frumuşel ca fiind de stânga şi au "pus mâna pe putere". La vremea aia aveam cam 15 ani şi recunosc, nu aveam o cultură politică care să îmi permită o opţiune cât de cât justificabilă, dar "în sufletul meu" eram cu FSN-ul. Ţin minte că mai multe rude ale mele "ţineau" cu PNŢ-cd şi de fiecare dată când ne vedeam ieşeau scântei, ei încercând oarecum să "ne" impună punctul lor de vedere cu forţa, chestie la care "ai mei" (mama şi cu tata) au reacţionat normal, adică mai abitir au votat FSN. Era euforia aia care recunosc că mă cam luase pe sus şi găseam că Iliescu şi Roman fac şi vor face o treabă bună cu România. Nu ştiu daca a fost chiar aşa, dar ceea ce ştiu sigur este că am devenit un om de dreapta, şi asta nu neapărat ca vot de blam împotriva celor 2.
Dar să revin, spuneam de asociaţia X care susţine dreptul la libertate al poporului român şi militează pentru terminarea judecării dosarelor revoluţiei şi ale mineriadelor. Interesant spuneam, este modul cum domniile lor înţeleg democraţia: ori e ca mine ori mă arunc pe jos şi urlu, ori e ca mine ori blochez după bunul plac centrul oraşului, ori e ca mine ori trec la lucruri reprobabile, la mijloace dintre cele mai puţin demne de calitatea de om (cum ar fi intimidările sau injuriile sau violenţa sau altele de genul).
Este evident că după 1989 oamenii care au venit la putere, indiferent că sunt de stânga sau de dreapta, că sunt din FSN, PD, PDSR, PSD sau PNŢ-cd alias ALIANŢA CIVICĂ, PNL, UDMR, PC sau care or mai fi fost, nu au reuşit să oprească hoţia din banul public şi nu au reuşit să impună imaginea de patrioţi pe care în mod normal ar trebui să o aibă un politician de pe la noi.
NICIUN partid nu a reuşit să scape de scandalurile de corupţie şi de acuzaţiile de furt din banul public, niciun partid nu a adus măcar o rază de speranţă acestui popor greu încercat, niciun partid nu a adus schimbarea pe care o promisese la început, astfel că am ajuns inevitabil să votăm contra celui de la putere decât pentru cel cu program mai bun (ce zic eu aici "program", de fapt nimeni nu da 2 bani pe hârtiile alea prost tipărite).
Astfel, se naşte logic întrebarea: de ce susţineţi un partid sau altul dacă niciunul dintre cei pe care îi iubiţi nu a fost în stare să aducă nici măcar 1% din ceea ce "promiteţi" voi că va fi, atunci când au avut ocazia? Este demersul vostru unul democratic în cazul ăsta sau pur şi simplu voi ţipaţi mai tare şi astfel noi, opinia publică, trebuie să credem că aveţi dreptate?

3 comentarii:

  1. eu cred ca poporul roman voteaza din inertie / pentru a-si omori timpul / pentru ca e nasul candidat / pemtru ca toti sint la fel / pentru ca aia au furat destul, sa mai fure si altii. la baza exista, desigur, optiuni politice serioase si bine gindite.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e.
    Interesant este ca unii s-au inconjurat asa de o aura de detinatori absoluti ai adevarului, incat adeptii sai devin o simpla masa de manevra, nu isi pun intrebarea daca nu cumva e posibil sa se insele. Unii vad numai un punct de vedere si asta e foarte periculos pentru democratie in general, oriunde pe mapamond. Michael Moore sau cum l-o chema pe tipul ala cu Farenheit 9/11 este o mostra ca exista si alte puncte de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca multa lumea nu realizeaza ce inseamna pluripartidism cu adevarat si cit de important e sa avem opinii diferite!!

    RăspundețiȘtergere