joi, 17 septembrie 2009

Enescu insolit

Şi anul ăsta am ajuns prin Piaţa Festivalului Enescu, tot cu treabă...
Interesant este a urmări "flora" din Piaţă. Oameni de tot felul se perindă tacticoşi cu o mină de culţi şi o atitudine relativ relaxată. Unii sunt chicioşi, dar asta desigur că e imposibil să le spui în faţă. De multe ori trebuie să joci rolul personajului de "la ghişeu" care nu are voie să fie sincer şi musai trebuie să fie mai ceva ca un valet, servant, pedant şi zâmbitor - neapărat.
Deşi în marele cort din Piaţă nu bătea soarele şi deşi afară era înnorat rău de tot, un domn cu "barbişon" - un soi de barbă academică - purta ochelari de soare dintre cei mai opaci. Nu, nu era orb, am urmărit în mod special chestia asta tocmai pentru că mă tem să-i mai judec pe cei din jur. Altul purta o combiaţie de pălărie - cămaşe - pantaloni care mie mi s-a părut cel puţin forţată, dat fiind că exista o bogăţie de culori de te durea capul.
Interesante sunt de urmărit personajele din piaţă:
- curiosul - cel care trece pe lângă locul tău de "muncă" şi se uită aparent interesat de ceva anume, pare că este în căutarea unui indiciu, ceva. Apoi inevitabil te întreabă ceva despre un truism, ceva de care sigur nu era necesară lămurirea ta.
- progrămaşul - cel care inevitabil poartă un teanc de pliante adunate de pe la toate standurile şi care ievitabil te va întreba: "aveţi cumva un program de azi"? 100% va lua una dintre bomboanele sau mai ştiu eu ce se află pe masa din stand, un pliant, o broşură ceva...
- cultul - cel care are o atitudine (aşa cum am arătat şi mai sus) vădit "culturală". Pentru el, prezenţa în Piaţa unui astfel de festival este obligatorie, oamenii trebuie să îl vadă acolo, să vadă ţinuta, atitudinea şi facesul cultural. Întâlnirea cu un cunoscut va face ca orgoliul său să fie cu adevărat răcorit.
- ascunsul - omul pe care dacă îl vezi nu ai da mare lucru pe el. Banal, simplu, de cele mai multe ori sărac sau fără venituri fabuloase (lucru care este trădat de ţinuta mai degrabă modestă). Omul care - dacă ai răbdarea să stai de vorbă cu el - se relevă ca fiind adevăratul meloman, adevăratul om de cultură, adevăratul cunoscător, cel care nu îşi permite să dea o sumă atât de mare pe un bilet şi preferă spectacolele din Piaţa Festivalului Enescu. Este cel care, pe lângă erudiţia sa în materie de muzică clasică, este în stare să emită cel puţin 2 - 3 păreri competente şi în alte domenii. Este cel care la finalul discuţiei vrea să ştie numele interlocutorului şi simte "nevoia" să se prezinte şi el. Este cel pentru care Festivalul Enescu ar trebui ţinut în fiecare an.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu