Manevre

Hmmm, am avut o zi faină dar o seară mai puţin reuşită.
Atunci când lucrezi într-o instituţie publică şi la relaţii cu publicul eşti oarecum strâns de mâini şi de picioare, căci eşti obligat să cunoşti şi să respecţi legislaţia şi nu ai nici un moment în care să poţi să mai faci şi tu un abuz "mic". Nu poţi - de exemplu - să le dai unor nesimţiţi replica, deşi e clar că ei te instigă la asta, nu poţi să îi spui "da mai pleacă omule în treaba ta că legislaţia nu îţi oferă drepturile pe care tu mi le ceri aici (cu alte cuvinte ceri chestii absurde), nu eşti în măsură să mă înjuri, să mă umileşti, să faci cam tot ceea ce văd că (nu) te duce capul să faci aici cu mine.
Aşa îţi vine uneori să le arăţi uşa şi să îi inviţi la dialog nu la urlete, aşa îţi vine să le răspunzi cu aceeaşi monedă, aşa îţi vine să le trânteşti uşa în nas, de numa numa... Dar pe urmă te gândeşti că între tine şi cei de pe cealaltă parte a biroului (la noi nu există ghişeu) există ceva diferenţe pe care nu ai cum să ţi le pui în evidenţă decât în momente mai tensionate.
Te gândeşti totuşi că nişte oameni se adună şi protestează exact în momentele în care o anumită schimbare a unui lider poate aduce o oarecare maleabilitate a unei instituţii cu oarecare rol în campania electorală. Să se fi strâns oamenii ăştia din întâmplare exact în momentele în care presiunile pe şeful instituţiei în care lucrez au devenit din ce în ce mai evidente? Mă poate convinge cineva că au mai rămas organizaţii care chiar vor binele omului de rând, al tău cititorule, al fratelui tău, al surorii tale, al părinţilor şi aşa mai departe?
Trăiesc cu convingerea că secretul reuşitei în Romania constă în construirea de diferite organizaţii cu cât mai mulţi adepţi şi apoi să negociezi cu cine dă mai mulţi bani pentru a striga "cu televizoru aţi furat poporu' ". Fie că e vorba de partide sau de diferite organizţii care apără - vezi Doamne - diferitele interese ale cetăţeanului de rând, toţi oamenii care sunt implicaţi nu mai au nimic de-a face cu idealuri precum binele public sau cu binele cetăţeanului. Totul are de-a face cu binele sinelui.
Păcat.
Ţara asta merită mai mult.


P.S.
Mâine mă aşteaptă o zi grea.