marți, 22 decembrie 2009

Catifea?

Că sânge a fost, aste e indubitabil. Dar unde e catifeaua?
Uitându-mă zilele astea la documentariul lui Mihalache - de altfel foarte bun - îmi dau seama că timpul le vindecă pe toate. La Revoluţie simţeam şi aş fi acţionat exact precum oamenii din film. Nimic nu cred că aş fi făcut altfel, poate că în psihoza de atunci eram gata să fac exact aceleaşi lucruri, eram gata să strig, să îi chelfănesc pe "terorişti", să organizez, să dau comunicate din Studioul 4, etc. Eram gata să le fac şi consideram cu tărie că ceea ce fac era ceva bun, corect şi demn de urmat. Eram gata să cred că alea erau adevărurile de netăgăduit, că alea erau acţiunile cel mai demne de urmat, că nimeni nu ar fi putut găsi o acţiune care să se potrivească mai bine ca acţiunea mea. Dacă eram în locul lor, credeam că fac bine făcând ceea ce au făcut ei, revoluţionarii adevăraţi.
No, acum, uitându-mă mai cu atenţie la ceea ce se vede "pe imagini" îmi dau seama că dacă aş da timpul înapoi, nu numai că nu aş acţiona precum în primul paragraf, dar aş încerca să le explic oamenilor că sunt manipulaţi. Cred că au fost tare multe manipulări care au funcţionat de minune în acele momente. Manipulatorii au fost (şi din păcate încă mai sunt) cei care au în fişa postului să manipuleze. Bravo. Şi-au făcut treaba ca la carte, se vede asta cu ochiul liber acum, după 20 de ani. Oamenii erau naivi, speriaţi, porniţi să facă o schimbare şi foarte atenţi cu noile cuceriri, erau pregătiţi să mpară iar cei care erau cu arma în mână ştiau asta. Televiziunea era la momentul Revoluţiei plină de "băieţi cu ochii albaştrii", oameni care erau acoperiţi de posturi precum realizatori, redactori, cameramani, etc. Îmi aduc aminte de un episod al documentarului "Sânge pe catifea" în care se spunea despre un articol publicat pe 21 sau 20 decembrie, în "Scânteia", un mesaj codat pentru "băieţi" sub forma unui articol care dădea sfaturi pentru concediul la mare (în decembrie nota bene). Desigur, ceea ce a urmat nu a fost decât o urmare firească a ordinelor transmise de alt băiat cu ochii albaştrii care a semnat probabil articolul. Aşadar, oamenii erau manipulaţi, erau înfricoşaţi, cineva se juca de minune cu minţile lor, cu sorţile lor, cu vieţile lor.
Întrebarea care se pune este dacă nu cumva "băieţii" au rămas şi "după" la conducere, dacă şi acum se mai joacă cu minţile, sorţile şi vieţile noastre, dacă ei decid ce se face azi cu banul public, dacă omul lor este - aşa cum sugera domnul CTP - cel care a câştigat alegerile? Dacă aflăm după încă 10 ani că dintre cei care erau în direct la tvr, doar câţiva erau revoluţionari adevăraţi? Dacă oamenii cu care am stat de vorbă au avut dreptate? Dacă Revoluţia s-a furat (furat - un cuvânt dramatic, atât de prezent în vocabularul românului postrevoluţionar)? Dacă ni s-au furat mai multe decât ne-au furat comuniştii?
Şi dacă s-a furat ce, nu mă pot plânge mamei, ea oricum nu poate face nimic în cazul ăsta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu