luni, 28 decembrie 2009

De 3 ori banii

FNI. Escrocherie? Faliment? Prăbuşire? Cine ştie... Vântu. Poate că nici el...
Ceea ce m-a frapat a fost ca nimeni, dar absolut nimeni nu a pus problema moralităţii depunătorilor la această instituţie financiară. Toată lumea, toată presa ne vorbeşte despre ceea ce au pierdut oamenii ăia, de cum s-au ruinat, de cum au pierdut "banii copiilor" sau mai ştiu eu ce.
Hai să încercăm să ne aducem aminte.
Pe la bănci atunci se oferea un maximum de 50% dobândă. Adica intr-un an ţi se dădea pentru 100.000 ROL maximum de 50.000ROL. Era o sumă care îţi acoperea inflaţia şi îţi mai rămânea de 2 napolitane, dar banii erau asiguraţi şi garantaţi de legile statului român, care garanta un maxim de bani oricum cu mult peste cât au depus "depunătorii" pe la FNI.
La FNI însă, primeai la 3 luni de 3 ori banii. Adică dacă deuneai aceeaşi sută la FNI, după 3 luni (!!!!) scoteai de 3 ori suma. Dacă la stat aveai garantat că dacă depui 100.000 iei la final de an 150.000, aici la 100.000 luai la final de an 1.200.000.
Acum să vă povestesc micile decizii pe care le-au luat 2 persoane, una e mama, alta e un depunător, random, oricare dintre ei.
Mama.
Mama mi-a spus că ea nu vrea să rişte, că dacă ăia fac la fel ca şi Caritasu' şi le iau banii oamenilor şi îi lasă fără bani, că ea a rezistat rugăminţilor rudelor care s-au aruncat cu toţi banii în Caritas şi au pierdut tot şi apoi îşi plângeau în barbă şi ea le-a zis "v-am spus eu". De ce să rişte ea banii de pe casa bunicii pe care au vândut-o. De ce? Mai bine la stat şi mai sigur. Oricât am încercat să o conving, nu am reuşit. Îmi spuneam în barbă că democraţia nu e pentru mama, că este depăşită de orice se petrece pe lângă ea şi că va fi o simplă spectatoare a timpurilor mderne.
Investitorul.
"Frate, am pus mâna pe Dumnezeu. Ştii ce fac, îmi vând Oltcitul, scot banii de la CEC pe care îi strângeam pentru casă, vând aurul de la gâtul fetei şi îmi amanetez verighetele, fac schimb de locuinţă şi mai obţin astfel 10.000 $ (lasă că îmi iau după aia vilă). Mai împrumut de la naşu' 3000 $ şi merg frate şi îi depun la FNI, că în 3 luni îi înmulţesc şi mă fac om. Să mă vezi atunci în merţan şi în "Bambu". Şi o să merg la Milano să îmi iau ţoale de firmă, nu mai merg aici ca sărăntocii, la Unirii şi la Cocor."
Trecând peste exagerările mele, cred că este evident că vorbim de 2 tipuri diferite de oameni: cumpătatul şi avarul, lacomul, prostul, cel care nu înţelege legile financiare şi crede că cineva îi poate oferi un câştig imens peste noapte.
Deci, şi voi credeţi că pâna la urmă FNI-ul a fost o lecţie pe care Dumnezeu a oferit-o lăcomiei, avariţiei şi zgârceniei umane, sau mi se pare doar mie?

2 comentarii: