sâmbătă, 12 decembrie 2009

Despre comunişti şi despre noi - partea a 10-a

Despre presă. Presa pe vremea lui Ceaşcă era aproape inexistentă. Nu se poate vorbi de presă liberă. Nu puteai să scrii ce vrei, fiecare articol probabil că era cenzurat de un baiat din ăla cu ochii albaştrii. Televiziunea avea numai 2 ore de emisie pe zi în timpul săptămânii şi maxim 14 ore în week-end. Dar se făceau spectacole tari. Revelioanele păreau adevărate opere de artă şi chiar şi azi mai vizionăm moemntele acelea cu scenete ale genialilor Caragiu şi Pelea. Azi Tvr emite 24/24 şi are 6 canale centrale şi 5 locale. Există cred vre-o 30 de televiziuni româneşti. Mai sunt pe cablu înca 60 - 70 de alte posturi. Aşadar avem fiecare dintre noi cam 100 de canale de televiziune acasă. Iar pe acestea rareori avem ceva interesant de văzut. Poporul se imbecilizează cu emisiuni care promovează prostia ca şi calitate, profesioniştii lipsesc deseori din partea tehnică sau editorială, formatele de amisiune sunt puţin captivante. În presa scrisă nu exista libertate înainte. Ziarele politice erau aservite PCR şi nimeni nu avea cum să lucreze în presă fără să alinte partidul. Azi avem mii de ziare. În puţine ai şansa să nu găseşti o fată goală. Libertatea de exprimare există, dar ziariştii nu o pot folosi. Cei mai mulţi sunt "cumpăraţi" de partide, astfel că ei scriu în funcţie de cine le ţine ziarul deschis. Puţini sunt liberi. În ultimele zile asistăm la un adevărat atac la presa scrisă şi nu numai. Propietarii de presă sunt consideraţi duşami personali ai Preşedintelui actual al României, astfel că ei "se bucură" de un linşaj de proporţii inimaginabile din partea celui care ar trebui să fie garantul libertăţilor tuturor cetăţenilor. Aşadar, avem presă liberă numai cu numele... Radio. Oamenii din singurul radio care avea voie să existe nu aveau nici ei voie să îşi exprime liber opiniile. Azi avem mii de radiouri. Câte sunt libere cu adevărat? Câte promvează adevăratele valori ale culturii româneşti? La noi pe radio se promovează telefoanele în care unii îşi iau altă identitate şi îi păcălesc pe cai mai slabi de minte. Şi aici ca şi la presa scrisă ziariştii sunt ţinuţi "în frâu" de cel care plăteşte, fie că e vorba de patron sau organizaţie politică.
Mă întreb aşadar, unde e schimbarea? Că acum pot cumpăra revistă porno în limba română, pot să zăpuiesc 2 ore fără să fiu în stare să mă opresc pe un canal, că pot asculta ultimul album al celor de la AC/DC? Presa adevărată unde este?

P.S.
Zilele astea sunt martorul unor presiuni foarte interesante asupra majortăţii organismelor de presă. APar tot felul de scrisorele, de ameninţări, de presiuni şi reclamaţii care au darul de a-i speria pe oamenii de presă. Astfel, am observat o domolire a unor înverşunări mai vechi, mulţi dintre ziarişti sunt mai cumpătaţi în virulenţa lor, alţii au ales să se retragă mai în umbră. Urât.

2 comentarii:

  1. chiar asa, nu e libera presa romaneasca??
    o intimideaza Base? mai spune-ne, pe mine una ma intereseaza sa aflu cum deodata presa scrisa tremura de frica. dar de ce numai cea scrisa? si de ce le e frica daca stiu ca au dreptate in ceea ce scriu si ca au constiintele curate?
    inca una de adaugat la lista ta: in acele vremuri presa era scrisa corect gramatical, ceea ce nu e cazul in ziua de azi. de la titrajul filmelor invatai sa scrii corect. traducerile erau impecabile, garantat. ceea ce nu e cazul in ziua de azi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai hai sa iti spun de ce le e frica...

    Nu demult am participat la o intrunire a unui puternic sindicat din media de la noi. Aici a fost invitat un vicepresedinte al Federatiei Internationale Jurnalistilor care ne povestea in discursul domniei sale despre problematica presei si criza in care se afla aceasta, la nivel international. In state s-au dat afara jurnalisti la greu, motivul fiind desigur declarat ca fiind financiar. In Australia se intampla la fel. Anglia si Franta nu fac exceptie. Totul se regandeste acum la nivel mondial la nivel de presa. Se incearca sa se scape de oamenii incomozi pe de o parte si se incearca a se tine deschise unele organisme de media care nu sunt foarte performante. Publicul nu mai vrea un asa bombardament de media si nu mai cumpara. Astfel, aceste organe sunt tinute in viata de oameni care poarta un interes sau altul. Pana la urma, daca ramai fara job ca ziarist, nu prea ai altceva de facut. Unde te duci? La alt ziar, la alta televiziune, la alt radio, la alta agentie de presa. Dar s acolo sunt probleme si abia sunt bani pentru salariile alora. Si atunci te lasi si tu pe ce zice "Nasul", ca pana la urma te intereseaza sa ai bani de paine si ce sa dai de mancare bebelusului tau. Intelegi acum mecanismul?
    Basescu intimideaza, logic. Nu citesti presa? Metodele sunt dintre cele mai diverse si iti garantez ca asa face. De ce ii e frica sa vina la Antena 3, desi oamenii aia i-au trimis invitatie oficiala?
    Chestia cu constiinta este - asa cum aratam si mai sus - o problema secundara, te intereseaza sa ai de munca si apoi sa fii liber. Daca pe vremea lui Ceasca era ceva frumos sa faci opozitie pe la Europa Libera, acum nu mai ai un adversar foarte prezent. Nu il vezi. Inainte era comunismul. Azi dusmanul este disimulat in intentii mai mult decat onorabile. Trebuie sa fii atent pe cine inujuri, cu cine te contrezi, cui ii spui adevarul in fata. Maine te vei trezi ca esti pus pe liber datorita nei restructurari sa zicem.
    In ceea ce priveste gramatica, stau si ma mandresc ca TVR are cei mai buni si mai faini traducatori din media romaneasca. E doar o opinie total subiectiva.

    RăspundețiȘtergere