Boierii vechi şi noi

La Pro Tv, la geniala emisiune România te iubesc, au fost prezentate poveştile mai multor moştenitori ai vechilor familii de boieri români. Subiectul vechilor şi noilor boieri este unul foarte ofertant pentru discuţii, există opinii care sunt atât pro cât şi contra existenţei şi a modului cum au dobândit averile.
Se vorbeşte de marii boieri al căror arbore genealogic se duce până prin sec. XVI - XVII. Se vobeşte de marile averi pe care aceştia le-au avut sau le au. Se vorbeşte de mari moşii, întinse pe o mare parte din suprafaţa ţării. Nimeni nu ne povesteşte de modalitatea cum au dobândit aceste averi. Pe la istorie, pe la cursurile ţinute atât în era comunistă cât şi după, am învăţat că în anii aceia existau 2 categorii de oameni: boierii şi ţăranii. Boierii de fel nu erau nişte tipi prea amabili, erau lacomi, nemiloşi, foloseau forţa şi nu de puţine ori îi sileau pe ţărani să muncească până la epuizare fără să le dea ce li se cuvenea pentru munca lor. Sunt foarte convins că au fost şi oameni care au murit pe moşiile acestor oameni. Desigur, odată cu acumularea de bani au avut acces la şcoli de rang înalt, au trimis odraslele la cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din lume. De aici toate cele cu imagine bună, educaţie, eleganţă, etc. Ce e de-a dreptul revoltător este că boierii s-au căsătorit tot între ei, ceea ce îmi aduce aminte de un vechi filmuleţ cu teoria conspiraţiei în care se "dezvăluia" că masonii se căsătoresc între ei pentru a nu risipi averile. Aşa şi boierii noştrii, îşi căsătoresc copiii între ei pentru - zic ei - nume, dar de fapt este pentru a nu îşi risipi averile... Din punctul meu de vedere nu există nicio diferenţă între vechii boieri şi noii ciocoi. Şi aceia şi aceştia au comis mici furtişaguri de la oamenii simpli, de la copiii lui Dumnezeu. Şi oamenii care fac averi în ziua de azi îşi trimit copiii la studii afară, şi ciocoii contemporani îşi cumpără respect din filantropie, îşi căsătoresc copiii cu alţi copii cu situaţii materiale solide. Paradigma conform căreia cei vechi sunt buni iar cei noi sunt răi este depăşită de logica simplă. Poate că după 50 de ani odraslele de azi ale "boierilor" contemporani vor avea o eleganţă şi un bagaj de cunoştinţe care să ne dea speranţa reconstituirii unei clase cu un anumit rol foarte bine stabilit într-o societate sănătoasă. Şi ei vor fi ceea ce sunt unii dintre moştenitorii de azi ai marilor nume ale vechilor boieri. Aşa cum vorbim de Malaxa sau Elias, aşa vom putea vorbi şi de Prigoană sau Patriciu peste 50 de ani. Nu văd ce ar fi deosebit acum de atunci.