Dragoste şi ură

Dragostea este în mod cert arma cu care putem birui pe diavol. Dragostea este înălţătoare, dragostea este cheia pentru mântuire, ne face să plutim, să ne comportăm copilăreşte, să uităm de noi, dragostea este ceea ce unii dintre noi căutăm toată viaţa. Ura este arma răului, este ceea ce ne doboară, ne umileşte, ne striveşte, ne întristează şi ne doboară. Ura este moarte, distrugere, durere şi mizerie.
Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat vreodată să iubiţi cu adevărat, nu ştiu dacă v-aţi găsit sau nu persoana alături de care să spuneţi că vă simţiţi împliniti, nu ştiu dacă aţi descoperit dragostea adevărată - indiferent de formele pe care aceasta le poate lua, eros, fileos, nu contează, oricare formă... Eu am avut mai multe persoane pe care credeam că le iubesc cu adevărat, pe care credeam că le ador, erau jumătatea mea şi alături de care credeam că sunt împlinit. Deseori am sfârşit într-o ură groaznică, în silă şi disperţ, în dezamăgire şi tristeţe. Credeam că am trecut de perioada asta în care să mi se întâmple tot felul de anomalii legate de dragoste, dar se pare că cineva acolo sus mă iubeşte şi mă tot testează...