Diferențe

Auzeam aseară o știre care m-a inspirat să mă gândesc la anumite aspecte ale vieții, să fac o comparație între oameni și animale, între prietenii mei și pisoiul Ozzie, frumușelul meu motănaș. Făceam o comparație între modul cum mă tratează pisoiul meu și modul cum mă tratează unele dintre ”ființele superioare”, între acțiunile sale de răspuns și acțiunile de răspuns ale multora dintre oamenii pe care îi întâlnesc zilnic.
Pisoiul meu mă iubește necondiționat. Nu contează că sunt supărat sau vesel, nu contează dacă îi acord mai multă sau mai puțină atenție, contează numai că am ajuns acasă la el și asta îl face foarte fericit. Nu vrea foarte multe de la mine, vrea numai să îi pun bobițele lui preferate și să îl iubesc. Și eu îl iubesc și nu l-am bătut niciodată și nici nu o voi face indiferent de situație. Cu oamenii e mai complicat pentru că iubirea la oameni implică neapărat un ”dacă”. Pisoiul mă iubește și atunci când nu am avut bani de bobițe, oamenii nu mă mai iubesc dacă nu am bani ”de bobițe”.
Pentru pisoiul meu nu contează dacă sunt bogat sau sărac. Nu contează dacă am bani de Bam-Boo sau dacă nu am nici de pâine. El nu se raportează niciodată la veniturile mele, el se raportează la mine ca individ, ca om. Oamenii în schimb... oamenii se uită la hainele mele și îmi pun imediat o ștampilă, mă includ instantaneu într-o categorie, mă judecă în funcție de ceea ce afișez ca și bunuri mateiale. Pentru oameni nu contează cine sunt, ce gândesc sau ce fac, oamenii te judecă invers ca o pisică, te judecă în funcție de ceea ce ai nu în funcție de ceea ce ești.
Culmea, dacă stau și mă gândesc bine, pisoiul meu se va mântui înaintea mea și dacă ar fi sa fie, el ar intra primul în împărăția Domnului dacă analizăm situația duă legea Lui, înaintea multora. Încet - încet îmi dau seama cam ce vroia Domnul să spună prin povața ”până nu veți fi ca copiii nu veți intra în împărăția cerurilor”...