Zilele trecute am avut onoarea de a cunoaşte 2 oameni foarte interesanţi care mi-au dat speranţa că România mai are încă şanse de a ajunge acolo unde cred eu că şi-ar merita locul. Am stat de vorbă cu o mai veche cunoştinţă de-a mea pe care însă nu o "abordasem" - ca să spun aşa - doar în medii oficiale, acum am avut şansa să discut şi în particular. Toate aceste 3 persoane mi-au lăsat o impresie plăcută, mi-au oferit o gură de optimism atunci când nu prea mai găseam aşa ceva în jurul meu, mi-au dovedit că adevăraţii români mai există şi că transformarea poporului în populaţie nu a reuşit chiar în totalitate. Este fascinant să stai de vorbă cu un adevărat om de cultură, nu mai vorbesc de a sta de vorbă cu 3... Nu ştiu dacă vă vine să credeţi, dar în zilele noastre mai sunt oameni care aleg să îşi dea doctoratul în literatură. Tot respectul pentru alegerea făcută.
Am găsit la unul dintre interlocutorii mei idei oarecum asemănătoare cu ale mele la capitolul principii de viaţă. Îmi povestea la un moment dat că cel mai mult i-a plăcut călătoria în Japonia şi în Orientul Apropiat, unde regulile sunt făcute pentru a fi respectate, oamenii înţeleg aceste lucruri şi de fel nimeni nu iese din linie, prin aceasta neânţelegându-se că libertăţile fundamentale ale locuitorilor aceleor meleaguri sunt îngrădite. Rarele excepţii primesc oprobiul public şi pedepse cât se poate de drepte. Bine, este o imagine idilică, trecută probabil prin filtrul privitorului obişnuit cu lipsa totală de respect faţă de orice incercare de reglementare a oricărui domeniu, obişnuit cu dispreţul total faţă de lege şi de ordine.
Este minunat să mai găseşti oameni care iubesc cu adevărat România. Ura faţă de tot ce este nociv, faţă de toţi retarzii transformaţi în simplii consumatori de cartofi prăjiţi, vodcă ieftină şi manele, ura faţă de hoţie şi nedreptate, taoate acestea fac din noile mele cunoştinţe o rază de speranţă că tot jegul pe care l-am întâlnit prin mai toate domeniile are o şansă de a fi curăţat, începând de la politicieni, forumişti, cvasi ONG-işti, profitori şi terminând cu simplii oameni întâlniţi pe stradă. Tot ceea ce lipseşte cu adevărat este un Ernesto Che Guevara, un lider carismatic care să adune toate personalităţile care doresc binele României sub un singur drapel, care să organizeze ieşirea din laţul nesimţirii şi degringoladei şi care să aducă liniştea şi armonia pierdută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu