vineri, 8 octombrie 2010

Ăia dejdebţii

Dacă citeşti presa sau dacă te uiţi pe la emisunile astea de dezbatere de pe la noi, ai ocazia să dai peste tot felul de oameni - consideraţi intelectuali - care îşi dau cu opinia despre tot felul de subiecte. Te aştepţi ca abordările lor să fie unele din care să reiasă clar faptul că îşi formează nişte opinii în cunoştinţă de cauză, te aştepţi ca limbajul să fie unul rafinat şi mai te aştepţi ca aceşti oameni să îşi susţină opiniile cu eleganţă. Când colo peste ce dai: opinii exprimate neelegant, opinii comune, susţinute banal, fără ca din ceea ce spune să reiasă cumva că acel om este un intelectual, opinii "de stradă", uneori ridicole, care dovedesc deseori că nu sunt bazate pe cunoaşterea - altfel decât la nivelul simţului comun - a situaţiei dezbătute. Există şi excepţii, dar acestea nu îmi lasă mie, banalul, impresia că am dispune de o adevărată clasă de intelectuali, capabili să contribuie aşa cum ar trebui la progresul nostru. Nu de puţine ori am trăit cu impresia că cei mai mulţi dintre intelectualii actuali ai României urmăresc fie scopuri ridicole de marketing (ridicole în ideea în care intelectualul nu se prezintă în faţa auditoriului ca făcând publicitate la ceva, ci se prezintă ca susţinător al unor idei, altele decât cele de a face bani din ceea ce spune), fie interese politice, interese de pe urmă cărora acesta va avea evident de câştigat ceva cât se poate de material. Astfel, unii se ascund - ca să dau numai un exemplu - după ecologism, susţinând sus şi tare că ceva trebuie făcut (au dreptate, trebuie) iar apoi îşi oferă serviciile eco, desigur contra "unei sume modice". Sau, tot ca exemplu, sunt unele persoane care critică un anumit partid, dar care - după ce primesc un loc eligibil pe lista acelui partid - devin imediat susţinători neânfricaţi ai acestuia. Putem să continuam şi cu ziarişti care critică politica editorială a unei publicaţii, iar după ce primesc o rubrică permanentă sau o funcţie călduţă, managerială eventual, devin fani înfocaţi şi prim lăudători a ceea ce până mai de curând scuipau.
Ridicol.
Sunt foarte puţini intelectuali pe care îi admir şi îi stimez. Au fost mai mulţi, dar unii mi-au lăsat un gust amar prin lipsa totală de coloană vertebrală de care au dat dovadă, alţii pur şi simplu nu erau intelectuali ci doar ceva persoane cu notorietate, dar eu credeam în mod eronat că sunt intelectuali, alţii pur şi simplu au dovedit că sunt nişte profitori, materialişti, ciocoi, arivişti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu