Dintre tot ce ar putea cineva să aibă de făcut în viaţă, eu consider că cea mai grea sarcină este aceea de a lucra cu oamenii. Indiferent de ce acţiuni ai intreprinde, indiferent de cât ai încerca să mulţumeşti pe toată lumea, indiferent de cât ai sacrifica sau câte energii ai consuma, la final oamenii tot vor spune că nu ai făcut nimic pentru ei, îţi vor întoarce spatele atunci când nu vei mai fi sus, te vor linşa atunci când vei avea mai mare nevoie de ajutorul lor. Scuipaţii pe care vei fi nevoit să îi ştergi de pe obraz vor fi nenumăraţi şi orice apel la ceea ce odată era bun şi frumos este de prisos. Oamenii nu au practic o memorie pozitivă, ci una negativă, nu reţin ceea ce li se întâmplă bun sau frunos, reţin că într-o zi le-ai spus că nu ai chef să mai stai capră pentru ei, nu reţin sutele de ore libere, reţin doar că într-o singură zi nu le-ai mai dat voie să plece mai devreme, nu reţin vorba bună şi sprijinul, reţin o sarcină de serviciu pe care le-a fost greu să o execute. Dezamăgirile sunt cu atât mai mari cu cât vin din partea a ceea ce credeai odată că aceia sunt oamenii pe care te poţi baza, oameni cărora le-ai povestit aspecte personale din viaţă, oameni cu care ai mâncat la aceeaşi masă, ai băut aceeaşi apă. Totuşi, cum faci faţă dezamăgirilor, mai ales dacă dispui de o hipersensibilitate precum un individ ca mine, care - rac fiind - are tendinţa de lua totul ca pe un afront personal? Cum găseşti resursele să mergi mai departe? Care sunt resursele, ce anume trebuie să faci, ce îţi spui, cum acţionezi? Te scufunzi în linişte, te răzbuni, te resemnezi, ce faci? Eu primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi analizez fiecare acţiune şi să încerc să văd unde am greşit. M-am gândit că este imposibil să nu fi greşit şi eu deloc; aparent ciudat, dacă aş fi în aceeaşi postură cred ca aş acţiona exact la fel, deci eu unul nu consider că sunt aspecte pe care să mi le reproşez. Dezamăgiri am, am avut şi cred că voi mai avea. Ceea ce nu am învăţat încă este cum să le fac faţă cu calm, cu eleganţă, cu maturitate - până la urmă. Mă simt afectat de fiecare dată când primesc înapoi ceea ce nu cred că merit, mă oftic şi mă întristez la fiecare lovitură, mă aprind la vederea unei nedreptăţi sau a unui fapt pe care eu îl consider nedreptate, mă afectează ceea ce alţii poate consideră o vorbă-n vânt. Există o reţetă a nepăsării, există un secret al încasării dezamăgirilor cu zâmbetul pe buze, există o reţetă magică prin care să spui "asta e" şi să mergi liniştit mai depate?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
domnule psiholog rac (apropo, vezi că blogspotul te-a încadrat la gemeni, probabil eşti chiar la limită...;) ), hipersensibilitatea e o calitate tot mai rară, dar e totuşi o mare calitate. mă regăsesc destul de mult în articolul tău şi mă gândeam ce fac eu în situaţii asemănătoare: în primă fază, încerc şi eu să negociez un schimb de sensibilitate contra nepăsare, fără rezultat, căci nu-i nimeni interesat de aşa schimb total neprofitabil :D în a doua fază, dau într-un fel de egoism în care-mi spun că doar n-am făcut ce-am făcut pentru recunoaşterea meritelor, ci tot ca să mă simt eu bine; iar în a treia fază, o iau de la capăt, cu alţi oameni sau uneori chiar cu aceiaşi :) mda, are şi viaţa de hipersensibil frumuseţile ei...
RăspundețiȘtergereNu sunt o hipersensibilă, am o sensibilitate oarecum normală, aşa cum e de fapt toată viaţa mea, mediocră: nici nu zbor, nici nu mă târăsc, mă mişc aşa, pe la mijloc, ca maimuţa printre ramuri. :D
RăspundețiȘtergereCred însă că, pentru a supravieţui (şi) dezamăgirilor, ai nevoie de un punct fix de sprijin, in afara ta, pentru a nu-ţi pierde orientarea, direcţia. Unii găsesc acest sprijin într-un psiholog, alţii în filosofie, alţii în Dumnezeu. Fiecare se salvează cum poate.
Zic şi eu.
Sunt rac 99,99%, adica is nascut pe 22 iunie, prima zi de rac. Sa fie sanatosi daca astia habar nu au de zodii...
RăspundețiȘtergereEu am ales sa o iau de la capat tot cu acesti oameni, doar ca povestea se cam repeta: ei au reminiscente din trecut si doresc o oarecare satisfactie, care este imposibil de obtinut, caci lipsa de onoare, caracter si fler (ca sa nu spun minte) ii face perdanti din start in acest demers. Incercand actiuni revansarde, oamenii nu fac altceva decat sa imi intareasca tristetea.
Arcadia, mie nu imi pari o mediocra. Nu spun asta doar ca o politete, chiar asa cred.
P.S.
Am terminat psihologia dar nu am profesat si nu cred ca sunt sanse ca in viitorul foarte apropiat sa profesez ceea ce imi doream...
Ideea lucrului bine facut, a binelui cu orice pret, ma incearca si pe mine cateodata. Nu imi pare rau de rezultatele obtinute chiar daca astea s-au obtinut cu pretul unei imagini dezagreabile a mea in anumite contexte, in anumite situatii. Este totusi o capcana, pentru ca "degeaba cuceresti toata lumea, daca prin asta iti pierzi sufletul". Stiu ca am facut bine, dar imi pare rau ca astfel am descoperit mizeria ce statea ascunsa destul de binisor in unii oameni cu care am interactionat in anumite situatii. Iar aici nu ma refer doar la situatia care m-a inspirat sa scriu acest subiect, ci in general in viata... Caracterul omului se vede de minune in situatii limita. Tutea spunea ca "in fata marilor evenimente ale istoriei, omul ori este erou ori las". Genial Tutea!
RăspundețiȘtergerePerfect de acord cu părerea ta despre Arcadia, cred că se subestimează...
RăspundețiȘtergerepăcat, chiar cred că ai fi un psiholog bun.
Dragii mei, eu am o părere bună şi corectă despre mine. E drept că depinde şi cu cine te compari când te măsori. Vreau să zic că eu m-am comparat mai sus cu Petre Ţuţea, nu cu Tamarinul Auriu, de aia vi se pare că mă subestimez =)) =))
RăspundețiȘtergereAaaa, pai eu in comparatie cu Petre tutea is un imbecil... :) Daca as da testul de inteligenta si el ar fi reperul, as iesi cu un grad sver de oligofrenie. :)
RăspundețiȘtergereDe ce n-ai zis asa de la inceput? Ma speriasi!
Erata: tutea se scrie cu T mare de tipar. Tutea.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereIaca, am pecit-o şi eu, a trebuit să şterg şi s-o iau de la capăt :D
RăspundețiȘtergereIo nu cred că este cineva care să nu priceapă că litera aia mică e o greşeală de tastare şi nimic mai mult. :D
În privinţa comparaţiilor, facem ce facem şi tot la Tamarin ajungem =))