Ăsta este anul din care am instituit o tradiţie pe care anul acesta am fost nevoit să o întrerup. Tradiţia se numeşte a dărui un mărţişor de 1 Martie tuturor fetelor şi tutror doamnelor pe care le întâlneam. Încă din clasa I-a mama sau tata mă aproviziona minuţios cu mărţişoare, câte unul pentru fiecare fată din clasă, unul mai deosebit pentru "tovarăşa" şi încă vre-o 10 bucăţi pe post de rezerve. Ei bine, anul ăsta criza de bani m-a lovit drastic astfel că am fost nevoit să mă uit detul de puţin în ochii fetelor, ai doamnelor şi domnişoarelor pe care le-am întâlnit şi pe care în mod tradiţional le anunţam de venirea primăverii la 1 Martie. Mi-a fost tare greu, m-am simţit destul de naşpa, dar nu am avut ce face. Doar mama, iubita mea şi încă 3 prietene au primit anul acesta mărţişor... Asta e.
Kita, o fetita aflata la răscruce de drumuri
Acum 56 de minute
Cam peste tot unde te întorci dai peste excepţii şi crize, deci nu te lăsa pradă supărării.
RăspundețiȘtergereŞi pe la noi e la fel. Ştiu că nu e o consolare, dar măcar ştii că nu eşti singur şi neînţeles ;)
Asa este, merci. Chiar ma ajuta sa trec mai usor peste rahat... Raman dator. :)
RăspundețiȘtergere