marți, 29 martie 2011

Despre noi

Nu suntem poporul ales deşi unii asta doresc să ne lase de înţeles. Nu suntem mari genii, nu suntem harnici, conştiincioşi, oneşti şi buni. Dacă ne întorci spatele noi nu ne supărăm şi acceptăm să ne faci toate cele numai pentru că eşti din vest. Nu înţelegem că dacă arunci o hârtie pe jos în Bucureşti e la fel de urât cu a arunca aşa ceva în Barcelona. Unii is atât de absurzi încât vin şi spun că acolo e civilizaţie spre deosebire de la noi, iar în secunda 2 aruncă o hârtie pe jos sau mucul de la ţigare. Ne place să avem maşini dintre cele mai faine şi rar vezi aşa frumuseţi pe drumurile patriei unde oamenii câştigă în medie 500 de euro pe lună. Avem apartamentele cele mai scumpe şi mai ieftin ar fi la o adică să îţi iei casă în Monaco decât un apartament în Piaţa Unirii din Bucureşti. Trădăm pentru 20 euro şi mai puţin, minţim, furăm benzină dacă suntem şoferi şi nu stăm la muncă atât cât suntem plătiţi (deşi unii muncesc mult mai mult faţă de cum sunt plătiţi...). Suntem aşi la înfipt cuţitul în spate, nu vedem abuzurile chiar şi atunci când ne sunt explicate cu mere şi cu pere. Bârfim la greu de dimineaţă până seara. Unii oameni care sunt mai intelectuali sunt motiv de ură pentru ceilalţi. Am putea sta 40 de luni legate într-un continuu bairam, într-o petrecere de neoprit. Neciopliţii şi bădăranii sunt omniprezenţi, cucoanele jegoase de asemenea. Hioşenia e ridicată la rang de frumuseţe şi implanturile deloc reuşite sunt afişate pe post de standard al eleganţei. Laşitatea este caracteristică multora şi frica viscerală care îi caracterizează pe cei mai mulţi a făcut ca Ceauşescu să reuşească să impună cel mai dur comunism din Europa. Poate doar nord coreenii au obţinut ceva mai hidos, sau poate cambodgienii sau vietnamezii. Nu se poate pune bază pe un român şi aproape niciodată nu ne vlorizăm elitele. Puţini oameni au reuşit să facă ceva aici, cei mai mulţi s-au afirmat afară. Nu recunoaştem valoarea celui din jurul nostru, indiferent de stadiul la care acesta se manifestă. Furăm bani de fiecare dată când ajungem primari, prefecţi sau mai ştiu eu ce demnitar. Oare de ce e aşa bătaie la alegeri pe o funcţie care îţi oferă un salariu cât al femeii de serviciu de la o multinaţională? Acceptam cam tot ce ni se dă, începând de la ajutoarele de după Revoluţie până la rebuturi vândute pe post de marfă high quality la preţuri exorbitante. Oricât ne-ar umili politicienii, al alegeri aceştia vor obţine aproape invariabil un scor mai mare decât alegerile trecute. Suntem inerţi. Nu suntem uniţi decât la furat. Urâm legea şi nu respectăm din născare nicio reglementare de niciun fel, deşi tot noi ne plângem de lipsa de reglementare. Nu vedem propiile defecte şi avem tendinţa de a considera că ceilalţi îs defecţi şi noi nu greşim cu nimic. Dacă e cald nu e bine, dacă e răcoare nu e bine. Înloc să ne punem mintea la contribuţie, preferăm să stăm în şomaj sau pe ajutor social. Dacă sunt puşi la muncă unii oameni îşi iau medical. Şpaga este la noi politică naţională. Toată suflarea ştie că pentru a obţine o autorizaţie TREBUIE să dai şpagă. Poţi să ai afacerea cât vrei tu de legală şi pusă la punct în conformitate cu legislaţia europeană, americană, africană şi australiană. Degeaba, dacă nu laşi şi tu ceva în plic... Măcar de o vacanţă mai ieftină, ceva. Nu ne recunoaştem niciodată eşecurile şi ne considerăm ceva buricul Europei. De regulă nu demisionăm indiferent de cât de compromişi suntem. Găsim o explicaţie de genul "e dosar politic", "eu nu sunt vinovat" sau altele şi nu demisionăm. Ceea ce nemţii fac în 2 zile la noi se realizează în 4 luni. Calitatea în final va fi mai bună la ei. Şmecheria e ridicată larang de virtute, iar dacă nu eşti şmecher eşti de râsul .... lor. Nu excelăm în nimic.

Pot astfel să fac un portret negativ al nostru care să se întindă pe 3 bloguri.

Promit să încerc şi un portret pozitiv când voi avea starea necesară...

2 comentarii:

  1. Vai, mă ia cu ameţeli! Hai, bagă şi portretul pozitiv că iar mă apucă depresia :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Aoleu, pai si eu is in depresie - daca pot sa ii spun astfel, de aici si portretul asta. Promit sa ma fac bine si sa revin cat de curand cu viceversa.

    RăspundețiȘtergere