vineri, 11 martie 2011

Mama

Nu am fosrte multe informaţii despre acest domeniu, dar cu ce am îmi pot face o opinie cât de cât obiectivă. Eu nu înţeleg ce suflet trebuie să aibă (sau, ca să fiu mai corect, să nu aibă) o fiinţă umană pentru a lăsa de izbelişte copilul pe care l-a purtat în pântecele sale timp de 9 luni? Ce fel de om să fi să nu poţi da din coaja ta de pâine o bucăţică şi copilului pe care l-ai născut? Cât de mare poate fi cheltuiala şi cât de mare poate fi egoismul pentru a lăsa un sufleţel lipsit de apărare, de capul său într-un spital sau şi mai rău, prin tomberoane sau şanţuri? Oare ce diferenţă este între aceşti oameni şi criminalii psihopaţi? Pe mine mă doare inima să văd şi animale care suferă, darmite nişte îngeraşi de copii. Se poate numi aia mamă sau criminală? Dacă Dumnezeu ţi-a dat un copil, tot El te va ajută şi pe mai departe să îl creşti. Indiferent cât de grea e viaţa, un copil îţi va aduce de fiecare dată un zâmbet şi te va încuraja aşa cum nimeni altcineva pe lumea asta nu o va face. Cel mai trist mi se pare că mai toţi copiii ăştia care au fost aruncaţi de părinţii lor, toţi, şi-au iertat părinţii pentru ce le-a făcut. Când vorbeşti cu ei nu îţi lasă impresia de oameni distruşi, nu îţi lasă impresia de oameni nenorociţi pe viaţă, ei îţi transmit un optimism care aproape de fiecare dată m-a impresionat până la lacrimi. "Lasă că o să fie bine, o să găsesc şi eu o familie care să mă iubească", "nu îi acuz pe mama şi pe tata, poate că aşa a fost mai bine pentru mine", "da, vreau să îmi cunosc părinţii şi da, vreau să mă întorc la ei dacă s-ar pune problema" sunt replici prin care îţi dai seama că aceşti îngeraşi se vor mântui înaintea multora dintre noi, clar înaintea mea. Când dai în el, nu îţi va întoarce dublu ci va întoarce şi celălalt obraz. Nu face asta din slăbiciune, nu, o face din convingere, din iubire faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă, din faptul că el ştie cel mai bine ce înseamnă să suferi. Au fost copii care au fost exportaţi ca o marfă de proastă calitate, iar legendele cum că unii dintre ei au ajuns donatori de organe pentru oamenii bogaţi de prin vest nu au fost încă infirmate. Să iei un suflet din ăsta şi să îl omori numai pentru a-i lua organele lui tinerele este desigur o osândă la moartea cea veşnică şi sunt sigur că Dumnezeu va face întocmai precum ne-a învăţat: "a mea este răzbunarea".

3 comentarii:

  1. A procrea nu este totuna cu a deveni părinte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat. Eu credeam ca prima, respectiv a procrea, include in sine si definitia de parinte cu ceva in plus. Ce fel de suflet sa aiba cineva sa isi lase copilul de izbeliste? Sau sa il vanda? Daca un om strain de familia copilului poate sa il creasca si sa il iubeasca ca pe cel mai scump odor, cum poate cea care i-a dat viata sa il arunce ca pe un pantof uzat? Asta nu inteleg eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici eu nu-nţeleg.
    Cred că la o asemenea decizie contribuie mulţi factori, tu trebuie să ştii mai bine ca mine resorturile care pot duce la asemenea "mutaţii" ale instinctelor materne.

    RăspundețiȘtergere