marți, 12 aprilie 2011

Ce veste proastă

Azi am aflat că o veche prietenă de joacă din copilărie a plecat la Domnul. Ciudate sunt uneori planurile lui Dumnezeu iar noi oamenii nu le înţelegem deloc cu mintea noastră îngustă, dar sunt sigur că ele sunt făcute spre mântuirea noastră şi că şi atunci când ne doare, de fapt lucrarea este făcută spre binele nostru. Cred în dreapta judecată a Domnului şi în justiţia sa, chiar dacă sunt tentat să spun că uneori sunt multe nedreptăţi care li se întâmplă unor oameni absolut minunaţi. Sunt absolut convins că bunul şi dreptul Dumnezeu a luat la el acest înger de fată şi că îi va rezerva un loc în Grădina Raiului. Ea merită. Nu cred că există cineva pe lumea asta care să îi poată reproşa ceva vreodată în întreaga ei viaţă. Îmi revin acum în memoria mea rablagită tot felul de momente de când eram pitici şi ne jucam la nisip, sau faţa ascunselea, sau orice joc cu care ne ocupam timpul la vremea aia. Îmi amintesc numai lucruri bune şi nimic din ceea ce a făcut nu a avut niciun dram de răutate. Noi eram mai degrabă ăia imbecilii... Suntem prieteni de familie şi deseori stăteam de joacă pe la ei, cu bunica care şi ea a plecat nedrept la Domnul poate prea repede pentru o persoană de bunătatea ei. Era bunica lor (fata asta şi fratele ei) dar eu simţeam adânc în sufletul meu că e şi bunica mea. Acum amândouă sunt luate de la noi din raţiuni pe care doar Dumnezeu le ştie. Eu abia acum 2 - 3 zile am aflat că ea suferea de o boală cumplită numită cancer şi speram din tot sufletul să scape cu bine. Dumnezeu să o ierte. Dumnezeu să le ierte. Ce rău îmi pare de ea. Ce rău îmi pare. :(

6 comentarii:

  1. Da, e cumplit de greu să accepţi astfel de întâmplări şi să nu-l consideri pe Dumnezeu nedrept şi să nu-i reproşezi asta.
    numai cine trece pe-acolo ştie cum e! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate ca acum cativa ani la o faza din asta il consideram nedrept pe Dumnezeu, dar am invatat niste lectii foarte faine de viata si mi-am dat seama ca El este iertator, drept si bun, iar ceea ce noua ni se pare rau este de fapt o implinire a lucrarii Lui pe cai care ne pot fi dezavluite numai intr-o credinta uriase. Numai ca noi de regula nu credem in El asa cum ar trebui, uneori ne pacalim ca credem. Un om bun e luat la ingeri pentru a gasi linistea si pacea si fericirea de pana la judecata de apoi, oare cine stie????

    RăspundețiȘtergere
  3. îmi pare rău, e dureros pentru cine rămâne, ei îi e sigur mai bine...
    Dumnezeu s-o odihnească!

    RăspundețiȘtergere
  4. In predica pe care a tinut-o preotul azi la inmormantarea acestei prietene de-a mea, acesta spunea o parabola pe care i-a spus-o si lui Bartolomeu Anania - daca am retinut bine. In parabola asta Anania incerca sa ii explice tanarului (pe atunci) preot de ce mor unii oameni atat de tineri, iar noua ni se pare atat de nedrept, punandu-l sa isi imagineze ca intra intr-o gradina unde sunt si flori mai frumoase si mai putin frumoase. Pe care ai alege-o sa o pui in glastra? Pe cea mai frumoasa. Asa si Dumnezeu, uneori ia din gradina noastra cele mai pure si mai frumoase flori.

    RăspundețiȘtergere
  5. frumoasă parabola, deşi eu de multe ori prefer să nu rup florile, mi se par mai frumoase în grădină ;) iar între timp D-zeu a mai rupt încă o floare tânără (doar 32 de ani) din grădină... aşa că în curând buchetul Lui va fi mai mare decât grădina.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos ai continuat. Numai ca mie unul mi-ar placea de un miliard de ori mai tare sa fiu o floare (chiar si cea mai urata) din buchetul Domnului decat cea mai superba floare de pe Pamant. Oare oi fi vrednic sa ajung vreodata in gradina Domnului, in buchetul sau?

    RăspundețiȘtergere