luni, 28 noiembrie 2011

Iubim România

Indirect, de curând s-a lansat în dezbaterea publică o dilemă: iubim sau nu iubim România? Opiniile sunt împărţite, iar mai nou, televziunile private - care în 15 de ani de la Revoluţie de când sunt mai acticve nu ne-au învăţat decât că noi trebuie să ne urâm ţara şi că tot ce se întâmplă este demn de a satisface un necrofil sadic - ne îndeamnă să găsim motive de a iubi România. S-or fi plictisit sau pur şi simplu mizeria nu mai vinde în ziua de azi, căci nu văd cum de s-a rotit opinia atât de tare. În fine. Aşadar, iubim sau nu iubim ţara asta? Dacă e să judecăm după peisajele pe care ni le oferă, putem spune că România este chiar o ţară faină, cu multe posibilităţi de imbogăţire spirituală. Are mare, are munte, are cam de toate. Dacă e să judecăm după locuitori, aici se pot face mai multe comentarii. Indiferent cum am privi, există motive de bucurie la fel cum există motive de tristeţe în fiecare pătură socială. Mojici există şi printre mineri, şi printre ingineri şi printre mai ştiu eu ce reprezentanţi ai culturii şi elitei naţionale, la fel cum genii şi caractere deosebite se găsesc peste tot. Per general însă, un popor care scrie scrisori omagiale în anul 2011 sau care se lasă atât de tare călcat în picioare în halul ăsta, nu îmi inspiră prea multe motive de a fi mândru că sunt român. La ce bun sacrificiul generaţiilor anterioare dacă acum ne vindem pentru 200 de lei sau mai puţin, un cârnat şi o bere îndoită cu apă... sunt şi oameni deosebiţi, eleganţi, cu obraz subţire, citiţi sau care înţeleg eleganteţurile, politeţea, buna creştere şi alte asemenea. problema este că ei aleg să privească liniştiţi spectacolul cotidian sau nici măcar atât. Lipsa românilor de unitate şi apropiere mă face să cred că îmi irosesc timpul iubind-ui. Momentan sunt dezamăgit. Nedreptăţile şi ura socială la care asist uneori, lipsa de demnitate şi onoare a celor mai mulţi dintre cei care îmi apar în faţa ochilor, a urechilor sau a oricăror alte simţuri zi de zi mă pune în imposibilitatea de a-i iubi pe români în ansamblu. Eu iubesc România dar nu îi iubesc pe români.

6 comentarii:

  1. mda. Romania inseamna si romanii ei, nu stiu cum i-as putea disocia. pentru mine vin la pachet. m-am saturat de atita autism - cit am indurat pe propria-mi piele si cit vad si la altii. pe dealta parte, dragoste cu de-a sila nu se poate. nici mie nu-mi plac trendurile mediatice, filosofia de la televizor intre doua reclame. sper ca odata cu aceasta campanie cupidoneasca sa fi disparut emisiunile gen cancan si povestiri adevarate. macar stirile de la ora 5.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si nu m-am prins, iubesti Romania, iubesti romanii? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. sigur ca-i iubesc la gramada, ca doar is ai mei! nu mi-a dat azi o lacrima la magazinu'sirbesc, cind am vazut seminte nutline?? pai da, ca doar costa aproape 2 euro pachetu':pp

    RăspundețiȘtergere
  4. da'nu-i iubesc pen'ca-mi spune proteveu' sau mai stiu eu ce televiziune.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai nu ca iti spune pro tv-ul sau mai stiu eu cine. Tu care ai vazut mai multe neamuri la viata ta poti spune in cunostinta de cauza daca suntem ok sau nu ca natie.

    RăspundețiȘtergere
  6. a nu, nu iubesc Romania si romanii prin comparatie, ci pentru ca n0am incotro: is si sinteti ai mei! chiar nu vreau sa pun eticheta de ok sau ne-ok. fiecare padure cu uscaturile ei si tu poate ca ai observat cit de mult ma straduiesc sa arat care sint uscaturile LOR.

    RăspundețiȘtergere