vineri, 11 noiembrie 2011

Sunt un orb

Ascult un cd în masina. Un cd care stătea aruncat undeva prin casă şi pe care, într-o zi, brusc, mi-am propus sa îl ascult. Am pus mâna pe el şi l-am desigilat apoi l-am luat în maşina. Titlul cd-ului era "Sunt un orb" şi pe coperta era Horatiu Malaele. Credeam că s-a apucat şi el de muzică şi deşi îl ador ca actor şi caricaturist, nu eram sigur ca îmi va plăcea ca şi muzician. Urăsc oamenii care cred despre ei înşişi ca ştiu totul şi că sunt pluri-talentaţi. Surpriza mea a fost imensă atunci când, odată pornit cd-ul din boxe a început răsuna poezii. Eu am declarat de mai multe ori că sunt incapabil să înţeleg poezia, mă aşteptam să mă plictisesc îngrozitor, dar mi-am zis că dacă am intrat în horă..... A început genialul Horaţiu să recite şi am început să simt că nu mai sunt aşa sigur ca nu îmi place poezia. Vers după vers, poezie după poezie, şi uite aşa m-am trezit cu lacrimi în ochi încercând să mai nimenresc drumul către casă. Poezii care mai de care mai faine, mai puternice, mai lacrimoase, mai nu ştiu cum veneau în cavalcada asupra-mi. M-am gandit ca iar îs deprimat şi ma pufneşte plansul din orice. Am ascultat pregatit versurile cu pricina şi tot aiurea m-am simţit. Ceva din mine se regăsea cumva în recitarea aceea. Ceva din mine, nu ştiu ce. Versurile nu le pot reproduce integral, dar în mare poezia suna cam aşa:
"A fost odată o fată nespus de frumoasă, dar nespus de tristă. Nespus de tristă pentru că era oarbă. Nu vorbea cu nimeni, nu avea niciun prieten, atâta doar bunul ei prieten cu care îşi petrecea mai tot timpul. Şi cum stăteau ei aşa, i-a spus odată acesta: eşti atât de frumoasă încât eu acum pe loc m-aş căsători cu tine. Nu mă pot căsători cu tine bunul meu prieten, căci eu sunt oarbă. Şi uite aşa, an după an, zi după zi, până când la un moment dat cineva i-a oferit o pereche de ochi. După operaţie, după ce i s-au scos bandajele, prietenul ei a venit şi i-a spus: acum te căsătoreşti cu mine? Dar vai, fata a văzut că şi prietenul ei era orb. Au tăcut mult. Vezi, a spus ea, eu m-aş căsători cu tine, dar nu pot pentru că tu eşti orb. Bine - a spus acesta, atunci mergi în lume şi fii fericită, ai grije de tine şi de ochii tăi, căci înainte de a fi ai tăi, au fost ai mei." --- Horaţiu Mălăele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu