Pitier pour les animaux

Era o poezie parcă pe la cursurile de franceză din școală. Vreau să vă spun că fata unui coleg care are numai vre-o 4 anișori sau așa ceva, mi-a dat o lecție de viață tare interesantă, o chestie la care îngerașul s-a gândit iar eu mărturisesc că m-am gândit numai după aceea. Îmi povestea așadar taică-su cum, atunci când a venit frigul, pitica a venit la el și a început să îl șantazeze cu tot felul de dulcegării și să îl implore să ia și cățelul și pisicuța și găinile lor, toate să le ia în casă, că vezi Doamne ea nu vrea să îi lase să înghețe de frig. Spunea tată-su că numai că nu a plâns, cum să lase ea pe cuțulică în frig, când lor și cu centrala deschisă la maxim și tot le e un pic friguț. Uneori și noi ar trebui să învățăm de la cei mici, nu numai noi să îi învățăm toate cele. Recunosc că după ce mi-a zis colegul pățania lui, m-a pleznit o milă față de bietele necuvântătoare de nu vă zic. Cu cât era mai frig afară cu atât mi se rupea inima de milă, drăguțele de ele...