luni, 5 martie 2012

Să fie Revoluție?

Azi a murit unul dintre oamenii care au sacrificat totul pentru mine. Tinerețe, familie, vise, idealuri, tot ce avea. Asta numai pentru ca eu să fiu un om liber. Ca el mii de oameni au ales să lupte în munți, ascunși prin cotloane și hambare, mergând până la sacrificiul suprem dacă se impunea acest lucru. Mii de oameni au făcut închisoare numai pentru că doreau libertate, au făcut muncă silnică și au plătit cu lacrimi și durere dorința lor de a nu lăsa capul în jos. Patre Țuțea spunea că în fața marilor evenimente istorice omul nu poate fi decât erou sau laș. Azi, aproape că nimeni nu mai știe despre ei, eroii noștri. La știri nu s-a pomenit nimic, ziarele au scris articole de 10 rânduri, pițipoancele au făcut liniștite cumpărături în mall, iarba a crescut și azi 2 milimetri. Asta este recunoștința noastră, a poporului. Mici excepții pe ici pe colo, oameni care au luptat alături de el, care știu cine este acest om, legionari mai vechi sau mai noi, oameni de cultură - fie că sunt băsescieni sau nu, a se citi compromiși moralmente sau nu. Se naște astfel întrebarea dacă se mai merită a face revoluție în anul de grație 2012, asta în ideea în care fac o constatare amară: numai popoarele civilizate fac revoluții adevărate, celelalte fac numai schimbări de lideri politici. Mă uitam și la ruși azi, până la urmă de ce vrem noi să impunem un lider pe care rușii îl doresc la conducerea țării lor? Care e faza? Daca poporul meu vrea PDL-iști și Băsescu la conducerea patriei, de ce să mă opun eu? Dacă acest popor vrea criminali, hoți și sabotori pe post de conducători, de ce trebuie să mă opun eu? Nu vedeți ce pățesc revoluționarii? Sunt aduși invariabil în umbra uitării și nerecunoștinței. Merită atâtea vieți sacrificate pentru libertate? Suntem liberi? Bun, să zicem că facem revoluție. Vi se pare că revoluționarii au adus bogăție și progres pentru poporul pe care - zice-se - îl apără? Da? Unde? Nu am putut să nu observ cum la noi de exemplu, după Revoluția din 1989, mulți dintre cei ce au luptat se bucură acum de unele drepturi în plus față de tot poporul. De ce este nevoie de așa ceva dacă ei au ieșit în stradă din dragoste de țară și popor? Sunt absolut convins că cei ce ies azi în Piață sunt mânați să protesteze și dintr-un astfel de instinct, inconștient poate, că dacă o să cadă Băse ei se pot duce la noua putere și să capete ceva mai mult ca mama care a stat acasă bolnavă fiind. Eu am protestat împotriva acestor criminali și incompetenți deseori, nimeni nu m-a susținut. Din dorința de a nu ajuge să fiu dat uitării colective am lăsat-o mai moale, căci până la urmă istoria se scrie fix pentru ca noi să tragem învățături dintr-ânsa. Dar știți cum se spune, istoria se repetă. Trădătorii se simt în aceste vremuri ca peștele în apă, exact ca pe vremea celor care mergeau la băieții în pardesie de piele și le spuneau unde se ascund oamenii lui Vătămăniuc. Oameni care îl pupă în cur pe tiranul iubit erau și atunci și sunt și acum. Morți au făcut și ăia și ăștia, metodele diferă. De furat se fură și acum, la fel cum s-a furat și atunci, ba chiar pot spune că ce s-a construit atunci de poporul meu se fură încă acum, nu s-au luat toate cărămizile puse una peste alta pe timpul odioșilor, clică și gașcă exista și atunci și acum, foame cruntă era și atunci și azi, sărăcie, mizerie, gunoaie (de oameni), ură, tristețe, lipsă de perspectivă. Mizeria este în noi, am mai spus asta. Revoluția trebuie făcută împotriva noastră, noi să luptăm împotriva noastră, atunci poate că vom avea vre-o șansă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu