miercuri, 18 aprilie 2012

Întrebare


Oamenii urati au dreptul sa fie fericiti? 
Am vazut mai zilele trecuta in tramvai (na, exista si aspecte pozitive ale transportului in comun, te imbie la filosofie) o cucoana urata. Adica nu urata, daca ii zic urata o flatez, era asa de boccie ca daca eu credeam in fantome sigur ma speriam groaznic in secunda cand s-a suit in tramvai. Nu va zic ca in seara aia am dormit cu lumina aprinsa si ma mai trezeam din cand in cand sa verific daca usa era sau nu incuiata. Era. Dupa broboanele de transpiratie care imi apareau pe frunte atunci cand imi aminteam ca huiduma se asezase fix pe scaunul din spatele meu in tramvai, mi-am dat seama ca am nevoie de terapie. Tot mesterea ceva la cele 6 sau 7 sacose pe care le cara aparent neputincioasa si ma inghiotea "din greseala" in spate incercand sa le aseze intr-o ordine pe care numai ea o intelegea de spatarul minuscul al scaunului pe care ma discret ma asezasem cu 2 statii inainte. Nu am avut curajul sa ma intorc la ea sa ii spun vre-o doua, cred ca daca o iritam ne batea pe toti aia din tramvai, si printre calatori erau si niste handramale de musculosi din aia de cred ca stateau 10 ore pe zi la sala. Mi-a fost frica. Nu m-am simtit in siguranta nici cu aia de fata. Cand m-am ridicat de pe scaun am mers catre usa din fata fara sa intorc in vre-un fel privirea, credeam ca orice contact vizual ma va transforma in stana de piatra, precum cei din Sodoma si Gomora. Am coborat pasnic si usor eliberat ca nu coboara si ea la aceeasi statie, numai ca atunci cand am trecut prin dreptul geamului unde statea asezata pocitania, ea s-a uitat la mine si mi-a tras un zambet sagalnic cu cei cativa dinti pe care rezistasera eroic in gura ei, ceilalti cedasera psihic. Da psihic, ce nu stiti ca dintii au nervi? Si acum, dupa cateva zile imi mai tremura necontrolat picioarele. Stangu' mi-e nitel amortit. Am baut toata aghiazma pe care mama a adunat-o in camara (vre-o 3 litri), am citit de cate 9 ori cele 3 acatiste pe care le-am gasit prin biclioteca si nu m-am culcat niciodata de atunci fara sa imi spun rugaciunea. Am exersat in taina cum se face cruce cu limba in gura, cine stie la ce mi-o trebui vreodata. 
Asadar, oamenii cu adevarat urati au dreptul sa fie fericiti?


P.S.
Publicata în original pe pagina mea de facebook.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu