Poporul a ucis poporul

Stăteam şi mă gândeam zilele astea la un paradox pe care suntem nevoiţi să îl trăim în anii ăştia. Bunătatea proverbială a poporului ăsta a dus de fapt la o situaţie în care nimeni nu pedepseşte pe nimeni, nimeni nu cere nimănui nimic, nimeni nu pretinde ca cel care e plătit pentru ceva, să îşi facă treaba. Din bunătate, dintr-o prea largă iertare, din dorinţa de a nu-l deranja pe dobitocul care te sfidează, din toate acestea şi nu numai, ies de regulă situaţii anormale. Vezi pe unul că fură, închizi ochii, că are el un motv suficient de bun pentru care face asta, vezi pe unul că te tratează cu lipsă de respect pe la un ghişeu, nu iei atitudine, că are şi el familie, ce faci, îl laşi fără pâine, vezi pe cineva că face necurăţenii unui neajutorat, te bucuri pentru că nu ţi se întâmplă ţie şi îl ierţi pe asupritorul acela, nu îl tragi de mânecă să îi faci morală. Poporul a omorât astfel poporul, cu bunătate, cu liniştea pe care a oferit-o lichelelor, linişte pe care unii o folosesc pentru interesul lor, deloc în slujba poporului. Ce facem? Nu putem schimba firea poporului, căci oamenii acestui popor (de care uneori mă declar dezamăgit. dar pe care în esenţa lui îl iubesc) nu se pot schimba peste noapte. Nu ai cum să faci dintr-un popor creştin,  luptător, blajin, bun, răbdător, unul de profitori, laşi, jigodii, hoţi şi alte asemenea, deşi în vremurile astea televiziunile de mare rating vor să ne inoculeze în subconştient ideea că ţara e plină numai de gunoaie violente şi oameni de nimic. Firea nu poate fi schimbată. Nemţii sunt aşa cum sunt şi aşa vor rămâne. Englezii la fel. Polonezii, ruşii, grecii, toate popoarele au elemente specifice care se transmit de la generaţie la generaţie prin ceea ce noi numim cultură. Iar cultura este imposibil a se schimba. Oare asta vrea poporul să vadă la TV? Oare asta e poporul? Eu ştiu despre poporul ăla bun, care stă neexpus la TV, care citeşte, care face cultură, care ia atitudine când este furat, care face fapte bune anonime, care nu atacă biserica sa străbună ortodoxă. Unde e poporul ăla pe care îl ştiu eu, să fi fost oare omorât de un alt popor, un monstru schingiurit apărut odată cu aşa zisa libertate? Poporul meu, ăla bun, mai există?