Despre frumusețe

Eu cred că promovarea în draci a imaginii femeii sexy, în care singura sa calitate este frumusețea, este greșită. Femeia înseamnă mult mai mult ca simpla frumusețe etalată ostentativ la TV sau pe stradă de către individe cu nivel discutabil de inteligență, înseamnă mult mai mult decât adăugarea la nesfârșit a tonelor de machiaj pe care media le îndeamnă să îl arunce pe față. Bombardamentul media în care acesteia îi sunt etalate ca și calități numai aspectele fizice, îngroșat grobian de misoginismul unei categorii deloc neglijabile de masculi feroce (fiecare să pună ghilimelele unde dorește) face ca aspectele cu adevărat frumoase ale unei femei să fie ignorate cu desăvârșire și nemeritat. Femeia mamă (cea care ne crește pe fiecare dintre noi), femeia cu suflet bun, femeia caldă, luptătoare, cu carieră, cu familie, nu apare pe nicăieri decât dacă i se subliniază mai înainte calitățile ei fizice. Reducerea femeii la simplu obiect de admirație pe care îl dai deoparte din atenția publică atunci când „a ieșit din garanție”, când a îmbătrânit și nu mai face față cererii de frumusețe fizică de pe piață, mi se pare forma cea mai groaznică de singurătate la care o societate poate ajunge, mai gravă ca aceea cauzată de mutarea vieților pe rețelele de socializare. De aici a apărut și fenomenul - care deseori ia aspecte grobiene - al păstrării frumuseții femeii cu orice preț, a alergării permanente după aspectul de femeie tânără în ciuda trecerii timpului. Naturalul, simplul și frumosul care este specific fiecărei vârste, au fost ucise de mass-media secolului trecut, tocmai din dorința acesteia de a răspândi câtor mai mulți frumusețea. De la femeia mamă, femeia vector al dragostei și iubirii s-a ajuns la femeia obiect al fanteziei maselor, de la trăirile poetice ale amorului s-a ajuns la acumularea de „victorii” și lauda masculină cu femeia număr (am avut un număr de X femei). Frumusețea inimaginabilă a femeii simple, fără 2 tone de machiaj și fără 400 de operații estetice a devenit caducă.