Ă supăr hirou de tramvai

Asta am fost eu azi. Gata, vă puteți opri din aplauze, mulțumesc. Iată pe scurt care este povestea și cum am devenit ă supăr hirou de tramvai. Nu, nu am prins niciun infractor periculos, nici măcar unul care nu reprezenta un pericol pentru nimeni, pur și simplu am luat atitudine și am primit înapoi din partea unor călători meritatele priviri admirative, ceea ce m-a făcut să mă simt ă supăr hirou de tramvai. Stăteam în stație la capătul lui 35 de la Basarab, când, pe la 8 și 10 așa, vine un tramvai care nu oprește și ne lasă pe cei 10 - 12 călători cu gura căscată, în frig, uitându-ne cum se duce bunătate de tramvai de lângă noi. M-am uitat la manipulant înainte să ajungă în stație și am văzut că era duduia aia acră rău de pe 3393, cea căreia am vrut de vre-o 3 - 4 ori până acum să îi fac reclamație la R.A.T.B. pentru atitudinea total nepotrivită pe care o are față de călători sau partenerii de trafic. De fiecare dată mi-am spus că poate am eu o zi proastă și mi se pare, așa că nu am insistat. Dar de data asta, când am văzut-o că vorbea la mobil și ne-a dat cu Flit trecând galeșă pe lângă noi, am crezut că iau foc. Colegii de suferință, ceilalți călători din stație, deja începuseră să o deoache pe duduia tazmaniană. M-am băgat și eu ca chiloții în anus în discuție spunându-le celor de lângă mine că lucrurile nu vor rămâne așa, că imediat cum ajung acasă îi fac reclamație scrisă. Un gagiu care îmbina în mod fericit tenul măsliniu cu bunul gust în ale îmbrăcării, își exprima scepticismul cu privire la șansele mele de reușită, „că ce, cred eu că îi doare undeva pe ăștia de la R.A.T.B. de noi”. Mi-am adus atunci aminte că există un număr de telefon scurt unde călătorii se pot adresa în cazul că doresc o informație sau o lămurire. După ce am făcut rost de telefon de la Moni, am sunat la 021.9391 unde din a 2-a încercare mi-a răspuns o doamnă. Menționez că între timp mă suisem într-un tramvai care a sosit la nu mai mult de 2 minute de cel care ne lăsase precum Gavroche în stație. M-am prezentat frumos și i-am prezentat sumar situația. Duduia de la telefon, foarte amabilă dealtfel, mi-a spus că 3393 tocmai fusese implicat într-un accident cu victime undeva pe Bd. Timișoara și că nu a oprit pentru că se ducea pentru cercetări la depou. Am închis și m-am întors către cei din tramvai cu care stătusem în stație și le-am povestit ce se întâmplase. Admirația din ochii acelor oameni m-a făcut să mă simt pentru câteva momente ca un soi de supăr hirou de tramvai. Acum, în ceea ce o privește pe duduia tazmaniană manipulantă pe 3393, îmi pare rău pentru faptul că este în necaz și sper ca victimele să fie numai rănite, dar nu m-am putut abține să nu mă gândesc că într-un fel aceasta a căzut victimă blestemelor călătorilor, adunate în atâta amar de vreme când s-a comportat neprofesionist - ca să mă exprim elegant - față de călători. Există acțiune și reacțiune, iar asta cred eu că ar trebui să dea de gândit unora...