Despre dictatură

Se tot vorbeşte de mai bine de 23 de ani despre libertate, despre fosta dictatură şi actuala formă de guvernare care vezi Doamne este cu mult mai bună ca cea dinainte când Ceauşescu conducea România. Am mai încercat în blogul ăsta să demonstrez cum că pe vremea cealaltă erau şi elemente pozitive ale vieţii cotidiene care au fost distruse intenţionat sau nu (asta numai istoria va decide) şi care unele chiar s-au reluat în anii aceştia după ce în 1990 au fost aruncate deoparte în numele "modernismului" (vezi reciclarea). Nu cred că mă poate contrazice foarte multă lume atunci când spun că suntem de ceva ani buni sub dictatura băsesciană, dictatură pe care noi românii o suportăm încă cu un nesperat şi inexplicabil stoicism. Luna trecută au fost alegeri şi lumea a mers ca de obicei la vot, cei mai mulţi repetând şi de această dată (sper că nu e pleonasm) exerciţiul speranţei nemărginite cu privire la viitorul luminos al ţării. Un aşa zis om de artă mă condamna deja în ziua de 9 decembrie, "că dacă nu eşti cu noi acum şi nu mergi la vot, vei vedea tu după aia ce îţi facem noi, să nu care cumva să vii la noi să cerşeşti milă" (l-am citat pe Mircea Lăcătuş); un alt respectabil domn îmi spunea că a merge la vot este o datorie civică şi chiar a scris un articol în care blama neprezenţa la vot aducând anumite argumente în favoarea acestei idei, de altfel destul de solide într-o democraţie. Ceea ce nu a luat în calcul stimabilul este faptul că România este sub dictatură de ani buni şi că odată cu venirea USL la putere aceasta nu se va estompa, ba mai mult, probabil că după înlăturarea tiranului Băsescu lucrurile nu vor sta deloc bine pentru noi românii, atunci când şi ultimul bastion al rezisteţei şi opoziţiei contra USL va cădea. Dă Doamne să mă înşel, dar semnalele care sunt tot mai evidente ar trebui să stârnească gânduri celor care obişnuiesc să gândească. De exemplu, taxa auto, apărută în dictatura Băsescu şi declarată în mod repetat ILEGALĂ, inclusiv în forurile europene, capătă aspecte grobiene în proiectul de modificare ce se vehiculează zilele astea; se va reduce libertatea de mişcare a unor oameni (deci limitarea unor drepturi normale în democraţie) prin impunearea unei taxe care trebuie plătită de toţi cetăţenii care deţin maşini, în funcţie de cât poluează. Se merge pe principiul "celui care nu are, i se va pune birul cel mai mare, cel care are, va plăti birul mai mic". Perfect antiuman, perfect satanist, perfect inuman, o măsură de dreapta spusă vesel pe gura unui om care se autodeclară de stânga. Ridicol. Cel care are o maşină foarte veche, o păstrează din singurul motiv că nu are bani să îşi cumpere una nouă, un pensionar care deţine o Dacia 1300 din 1972 şi căruia statul român i-a oferit o pensie de numai 750 de lei să zicem, nu va avea de unde să plătească o taxă anuală de 500 de lei (presupus a fi impusă), pentru că pur şi simplu nu are aceşti bani disponibili pentru această taxă. Plus că maşina valorează cât taxa pe 2 - 3 ani... Nimeni nu impune o taxă chiar atât de mare, decât numai în dictatură. Într-un mod mascat, acestui individ i se limitează dreptul la liberă mişcare şi este obligat să folosească mijloacele de transport în comun, unde (cel puţin în Bucureşti) trebuie să îţi pui la dispoziţia autorităţilor datele tale personale şi mai ales traseele pe care le urmezi zilnic. Politica de aparthaid prin care cei neînstăriţi sunt trimişi finuţ către marginea societăţii în timp ce pentru bogaţi se creează oprtunităţi de eludare şi evitare a unor biruri (care oricum nu reprezintă mare scofală pentru ei), este o modalitate deloc elegantă prin care ni se limitează drepturile şi prin care încet - încet se reinstalează dictatura (de dreapta). Sunt loviţi în primul rând oamenii care nu se pot apăra, cei care nu deţin bani de avocaţi scumpi şi nici timp de procese lungi cu un stat dictator de dreapta. Dreapta este o prostie, am demonstrat asta cu alte ocazii în blgul ăsta. Dictatura oare de ce parte a eşichierului politic se plasează?