Micile bucurii ale vieții mele

O să spuneți că-s dezaxat, dar zilnic îmi fac eu mie însumi mici cadouri constând în minuscule dar binemeritate (zic eu) bucurii gratuite și la îndemâna oricui. De exemplu, îmi place ca atunci când plouă să mă uit cum apa se scurge la canal, când pun benzină trag aer în nas ca să simt mirosul acela specific, îmi place ca atunci când merg cu autobuzul să privesc cum întoarce „nenea șoferu'” la volanul ăla cât o zi de post, îmi place să îi fac pe oameni să râdă și mă simt foarte fain atunci când cineva îmi zâmbește pur și simplu. Îmi plac amabilitățile, eleganța, rafinamentul (fără a cădea în chici) și mă bucur ca un pici atunci când cineva le utilizează în prezența mea. Îmi plac animalele și uneori fac schimb de amabilități cu câte un cățel sau pisică, îmi place să râd și să gândesc în alb, să fac complimente atunci când am ocazia și mai ales îmi plac oamenii pozitivi. O zi cu adevărat minunată este aceea în care descopăr oameni faini. Cum a fost azi de exemplu, când, din click în click am descoperit mai profund de cum îl știam eu un coleg de muncă cu care am făcut schimb de amabilități aproape permanent când ne vedeam, dar pe care nu îl știam așa cum este el adică foarte foarte fain (să îmi fie iertată ignoranța, dar habar nu aveam măcar cum se numește, tot ce puteam spune era doar că este un om extraordinar, căci un om care îți dă binețe și te întreabă de sănătate nu poate fi decât astfel). Știți, eu printre colegii mei din TVR am găsit foarte foarte mulți oameni faini, și când spun asta mă refer la întregul potențial al acestei definiții. Aș putea să cuceresc România, Hollywood-ul și întreaga planetă alături de oamenii ăștia absolut fabuloși pe care i-am descoperit încetul cu încetul, pe unii cu ocazia debandadei care este acum în săraca noastră instituție. Caracterele lor de excepție au ieșit la iveală unul câte unul și mi-au oferit mie profanului posibilitatea să le admir în întreaga lor plenitudine. Dacă ar fi folosită la adevărata sa capacitate, instituția asta ar putea crea ceva cu adevărat mirific, dacă oamenii ar fi „valorificați” la întregul lor potențial cred că ar ieși la lumină ceva capodopere. În fine. Cât despre opera colegului meu, vă invit pe cei care aveți facebook puteți să îi urmăriți minunățiile, eu am rămas cu adevărat impresionat. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Lucian Olteanu. .