luni, 19 ianuarie 2015

Despre sărăcie şi consecinţele ei

Cred că una dintre principalele probleme ale omenirii în acest moment este sărăcia. S-a vorbit despre atacurile ce au avut loc la infama revistă în luna ianuarie, despre terorişti şi despre fundamentalişti, dar nu se spune nicăieri că acei terorişti erau francezi, se marşează foarte mult pe tema religiei lor, dar mai puţin pe naţionalitate. Oare de ce? Simplu, pentru că dacă s-ar discuta despre aşa ceva, atunci Franţa ar trebui să explice cumva cum naibii de s-a ajuns ca cetăţeni de-ai ei să comită o aşa atrocitate, inimaginabilă pe continentul ăsta în anul 2015. Cred că principala problemă este aceea a sărăciei în care se zbat mulţi oameni, fie că sunt născuţi acolo fie că sunt imigraţi (nici fraţii ăia criminali nu îmi păreau nişte oameni cu venituri fantastice), sărăcie care îi împinge pe mulţi să ia decizii radicale cu privire la viaţa lor. Un om care nu mai are nimic de pierdut este un om periculos nu atât pentru el, cât pentru cei care au ceva de pierdut şi în definitiv pentru o societate sănătoasă. Mă uit peste harta unde au loc tot felul de întâmplări din acestea oribile şi observ că în ţările în care islamul este religia dominantă şi oamenii sunt relativ bogaţi nu se întâmplă nimic de breaking news, oamenii au un echilibru care le asigură accesul la alte preocupări decât să omoare în numele lui Dumnezeu. Sărăcia te face manipulabil, te face vulnerabil în faţa celor care au bani să îşi îndeplinească visele. Şi ce vise cumplite au unii... Capitalismul disruge fiinţa umană tocmai pentru că pe cei care nu se nasc genii  îi condamnă la sărăcie, pentru ca mai apoi să poată fi folosiţi/cumpăraţi de către cei care se nasc cu capacităţi intelectuale suficient de dezvoltate pentru a putea răzbate în jungla de dreapta. Omul ca fiinţă purtătoare de Duh Sfânt este redus la stadiul de produs, manipulabil, cumpărabil, din care se scoate pe cât se poate de mult Dumnezeu. Ceea ce este strigător la cer este faptul că din omul sărac se scoate Dumnezeu tocmai invocând-ul pe Dumnezeu. Omul sărac, cel care câştigă bani fix numai pentru a plăti facturi (din ce în ce mai mari) şi pentru a lucra ca mână de lucru ieftină, se va răscula, eu de acest lucru sunt aproape sigur, numai că nu am ideea în acest moment cum o va face. Cred că prima etapă ar fi să îşi dea seama că este manipulat de către oamenii care au tot interesul ca aceştia, săracii, să se urască între ei. Cu cât săracii vor refuza mai mult să se urască între ei cu atât planurile "capitaliştilor" vor avea sorţi de izbândă mai mici. Refuzăm să urâm - ar trebui să fie sloganul cu care să combatem ceea ce pare a fi evident, adică nevoia de ură, cultivată prin decese spectaculoase de către persoane pentru care mia de morţi reprezintă pagubă colaterală. Refuzăm să urâm trebuie însă însoţit de alte calităţi, iar dintre astea la loc de cinste (este baza) se află credinţa în Dumnezeu. Cred de asemenea că o mare importanţă o are şi internetul, încercările de a impune AKTA şi alte elemente de limitare a libertăţii în acest mediu sunt o dovadă că acest mediu este locul unde libertatea săracilor (repet, alături de libertatea pe care ţi-o oferă credinţa în Dumnezeu) se manifestă în toată plenitudinea sa. Sărăcia se poate combate cu inteligenţă, iar de oameni inteligenţi dar din păcate săraci, planeta asta nu duce lipsă. 
Există speranţă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu